Dragoste măreață

Ooo... tu dragoste măreață, eu din tine gust mereu,
Din al dimineții zare, când apare Dumnezeu,
Cu-ale Sale fără margini, bunătăți care le are,
Pentru-a mea ființă slabă-n diminețile cu soare.

Ești de mine tu dorită, ești tu cea mai minunată,
Ești iubirea ce-i în mine, una azi înflăcărată,
Ce mă umple cu putere, cand prin viață obosesc,
Căci mă-nviorează clipa, când eu simt că-n ea iubesc.

Ești de sus tu coborâtă, doar acea care-i de sus,
Este-acea iubire care, ea iubește ca Isus,
Și sub nori, dar și în vreme, care astăzi prigonește,
Al meu suflet care ce Domnul, el în toate îl iubește.

Ești iubirea care-ntruna îmi aduci doar bucurie,
Gura-mi umpli de cântare, dar și inima azi mie,
De fiorii tăi e plină, dragoste nemuritoare,
Tu-mi ești tot... căci doar prin tine, inima îmi bate tare.

Tu-mi ești raza de lumină, dragoste din Dumnezeu,
Viața mea este condusă, astăzi de fiorul Tău,
Eu în Tine-mi pun nădejdea, și eu știu... cât voi iubi,
Nicicând dragoste pe mine, Tu nu mă vei părăsi.

Vreau mereu să fii în mine, ca și cea de azi... dintâi,
Vreau o flacără aprinsă, tu mereu ca să rămâi,
Tu mă faci să-L văd în toate, pe Acel ce îl iubesc,
Și eu vreau până la moarte, dragoste să-i dăruiesc

Vreau să-i dau Lui orice clipă, viața azi îmi dăruiește,
Vreau a inimii bătaie să îi dau, căci ea-L iubește,
Vreau să-i dau ce eu în viață, dragoste... . nu am avut,
Până-n clipa când pe tine, eu pe drum te-am cunoscut.

Si de-atunci... flămând de tine, și setos sunt eu mereu,
Să cunosc mai mult iubire, mi-aș dori în viață eu,
Mi-aș dori s-ating o culme-a, dragoste-i nemuritoare,
Căci aș vrea să gust iubirea, care margini ea nu are.