Dorule ce-ți duc azi dorul

Dorule ce-ți duc azi dorul,
Te rog nu te-ndepărta,
Tu întoarce-te și-aprinde,
Focul în inima mea,
Căci el dorule se stinge,
Și eu asta nu aș vrea,
Vreau să ard de dor de-acasă,
Și de locul unde-i ea.

Tu dorință ce odată,
Mi-ai dat mie-un mare-avânt,
Unde ești... căci zboru-mi astăzi,
Este unul care-i frânt,
Și încet el mă coboară,
Într-o mare care-i plină,
Ea de lacrimi și ființe,
Ce-n adâncul ei suspină.

Dar tu visule ce-odată,
Cerul mi l-ai arătat,
Unde ești... de ce de mine,
Astăzi te-ai îndepărtat,
Căci în noapte închid ochii,
Și în zi eu îi închid,
Dar nu te găsesc pe tine,
Visule... oricât te strig.

Dar tu dragoste măreață,
Care margini tu nu ai,
Nu te mai găsesc în locul,
Unde până azi erai,
Căci a mea inimă plânge,
Când te-avea ea doar zâmbea,
Dar acu e-atât de tristă,
Dragoste... căci mult te vrea.

Unde sunteți astăzi toate,
De ce v-ați îndepărtat,
Căci o mare deznădejde,
Sufletul mi-a-mbrățișat,
Și mă lupt cu ea întruna,
Dar fără voi n-am putere,
Fără voi simt doar tristețe,
Și-o adâncă grea durere.

Fără voi sunt ca o frunză,
Prada vântului pornit,
Și purtată prin văzduhul,
După mine ce-a răcnit,
Voi întoarceți-vă-ndată,
Nu vă mai îndepărtați,
Căci doar pe-ale voastre aripi,
Vreau ca voi să mă purtați.