Dorinţa Vieţii

Dorinţa Vieţii

Dacă n-aflam taina Iubirii
Ce Dumnezeu ne-a arătat,
Prin planul sfânt, elaborat
Pentru salvarea omenirii,
Prin al Său Fiu, crucificat...

N-am fi ştiut dorinţa mare,
Dorinţa Sa de-a ne păstra
Într-un mod de-a ne salva,
În planul de răscumpărare
Născut, de-a ne recupera.

Fără pământ, şi lumea lui
În splendida-I creaţiune
Ce-a părut lumilor minune,
Pleiada-ntreagă a cerului
Simţea o lipsă, în opţiune.

Simbol al oii cea pierdută
Când rătăcită făr-de urmă,
Credea că viaţa i se curmă,
Deşi-n genuni, era căzută
Adus-a fost iaraşi la turmă.

Hristos Iubirea, S-a plecat
În cea mai sfântă umilinţă
'Mplinind marea făgăduinţă,
Pe lemnul crucii-njunghiat
A luat a noastră suferinţă.

Astfel păcatu-a fost învins
Prin Iubirea peste beznă
Plecând tăria lui în bernă,
Căci la Golgota s-a aprins
Dorinţa vieţii, cea eternă.

Flavius Laurian Duverna
22 aprilie 2008