Dorință pe altar

Pe-altarul rugăciunii depun a mea dorință,
Ce-adânc în inimă mi-a încolțit
Căci vreau o Tată drag a Ta voință
Și-n ceas de rugă Doamne vin smerit.

Dar, Tată bun nu vreau ca ruga mea
Să fie acum doar murmurare,
Ci zilnic la altarul Tău eu vin cu ea
Și stau tăcut în așteptare.

Căci cine altul Doamne, decât Tine
Îmi poate știi dorința mea
Și cântul, și ruga cu suspine
Doar Tu, Isuse scump în viața mea.

Când eu mă rog mereu cu-nlăcrimare,
Ca Tu din cerul sfânt să iei aminte,
Să dai răspuns din cerul Tău cel mare
Să-Ți pleci urechea spre ruga mea fierbinte.

Tu știi, o Tată drag, că inima mă doare.
Și chiar dacă ma rog și plang azi la altar
Nu e pentru că s-a ispravit a mea așteptare
Ci dorul după Tine înseamna iubire și jar.

Și aș mai vrea o scump și drag Isuse,
S-aduci o zi, o zi de bucurie și-mplinire.
Să Te cobori la altarul dorințelor depuse
Iar eu să Te slăvesc, c-au devenit desăvarșire.

Și-atunci îți voi lăuda a Ta putere
Și mareție, gloria-Ți deplină
Pentru c-ai ascultat a inimii durere
Și-ai transformat-o în steag de biruință.