Dor să stăm la cină

Au uitat de Tine copiii Casei Tale, Doamne?
De când ne-au scos afară, nu mai sunt sărbători...
Nu-și mai aduc aminte de vremurile bune?
Când stăteai la masă, la cină cu noi...
Când frângeai pâinea pentru fiecare...
O împărțeai... și-n versuri de cântare
Te coborai în locașul Tău Cel Sfânt
Ne arătai urma Slavei Tale pe pământ...
Uniți în același trup care este al Tău
Ne aminteam de jertfa Ta Sfântă
Și ne întăream în omul nostru dinăuntru
Toți eram una, cum cere Cuvântul...
Schimbă Doamne vremurile pentru noi
Îndepărtează starea asta de război...
Lasă-ne din nou bucuria de a fi împreună
Totuși, știu, voia Ta este cea mai bună!
*
Aproape că se stinge focul pe altarele Tale
Poporul, aparent liber, se simte-n închisoare
Unii sunt prinși în vârtejul de-ngrijorare al lumii
Și uită să privească înainte, spre raza luminii...
Împovorate vremuri, pare așa de greu de trăit...
Apăsă pe umeri lumii o stare de om obosit
Teama și necunoscutul se conturează greoi
Dar nu așa Doamne, nu așa este cu noi!
Noi ne încredem în Tine și-n planul Tău desăvârșit
Tu ne dai pacea Ta, pe-o Stâncă Tare ne-ai suit
Tu trimiți soli de pace împotriva veștilor rele
Pacea Ta-i mult mai presus priceperii mele...

Incinge-ne cu Adevărul Tău, adevărul că ești cu noi
Tu-ai promis și niciodată nu-Ți iei vorba înapoi
Ne-ai lăsat Duhul Tău, nu ne-ai lăsat singuri...
Mângâietor și sprijinitor în vremurile tulburi
Dă-ne Doamne încrederea aceea neclintită...
Chiar despărțiți noi rămânem o cetate întărită
Tu ne ești Turn de scăpare în vremi de nevoi
Tu, Doamne, ești deapururi cu noi!

3 aprilie '21