Dor după Prezența Ta

Aștern pe coală de hârtie
Gândul meu și un dor,
După izvorul cu apă vie
Și al Domnului fior.


Plecând în lumea mare,
Părăsind Cuvântul Său,
Acum o mare întristare
Îmi frământă sufletul meu.


Pace în suflet nu găsesc
Și caut mereu alinare.
O, Doamne, un Cuvânt doresc
Și-o șansă de salvare.

Te chem mereu în rugăciune
Și Te doresc fierbinte,
Să simt a Ta prezență,
Să-mi mângâi a mea ființă.

În tot ce fac nu este bucurie,
Și-n nimic nu e plăcere.
Doresc a Ta prezență
Și-n suflet alinare.

Te chem în rugăciune,
Dar parcă e în zadar.
Mă macină gândul
Că m-ai abandonat.

Ți-ai întors privirea de la mine
Și Tu nu mă mai iubești…
În lacrimi și suspine
Te rog ca să mă ierți.

Vreau să mă întorc
La adevărata viață,
De pe cărări străine
Să mă primești la pieptul Tău.

Cu adevărată pocăință
Să pășesc în față,
Și cu un dor fierbinte
Să vreau să Te găsesc.

Nu Îți ascunde fața de la mine
Și nu lua Duhul Tău cel Sfânt.
Un lin izvor să izvorească
În inima plină de dor adânc.

Nu vreau nimic ca să-Ți cer,
Doar să știu că m-ai iertat,
Și la piept să mă așezi —
Tare mult Te-am întristat.

Părinte bun, îndurător,
Iartă a mea vină.
Cuvântul Tău cel Sfânt
Să înflorească-n mine.

Și niciodată să nu mă mai înstrăinez,
În locașul Tău să mă primești,
Și cu un nou început,
De astăzi, Tată, să Te ascult.

Sunt ca fiul rătăcitor
Rătăcind în lung și-n lat,
Acum mă simt abandonat,
Adâncit în greu păcat.

Dar la tronul milei Tale
Astăzi mă aplec,
Și Te rog cu disperare:
Mai ai milă, Domn ceresc!

Vreau să scap de-a mea vină
Și viața mea să Ți-o predau,
Înconjurat de Lumina Ta Divină —
Să trăiesc, asta vreau!

Și știu că la Tine toate-s cu putință,
Dar sper să nu fie prea târziu...
Astăzi, a mea ființă
Trăiește într-un chin.

De mai am o șansă de salvare,
Vreau să-mi vorbești, Domnul meu,
Să știu că am primit a Ta îndurare,
Să-mi salvez sufletul meu.

Amin