Dor de dragoste...

Mi-e dor, mi-atât de dor s-aud cuvinte ziditoare,
Mi-e dor de oamenii ce fac zilele grele mai ușoare.
Mi-e dor și azi de un Neemia, de un om care să poată
Să ridice din ruine cetatea de-altădată.

Mi-e dor, mi-atât de dor să văd prieteni ca și frații,
Mi-e dor să văd în rugăciuni lacrimi pentru alții.
Mi-e dor de oameni pentru care nu există mâine,
Ci-n toiul nopții dacă-i scoli, îți dau un colț de pâine.

Mi-e dor, mi-atât de dor când urc, plângând spre Golgota
De-un Simon să m-ajute când crucea-i mult prea grea,
Dar dorurile mele de-ar fi să le măsor. . .
Mai mult decât orice, de dragoste mi-e dor.

M-am gândit la multe, dar n-am putut gândi
Că dragostea din noi atât se va răci…

Și-atunci mă întreb: se mai poate oare
Ca pentru cei din lume să fim lumini și sare. . . ?

Opusul dragostei nu-i ura, măcar așa de-ar fi
Tot am simți ceva, chiar dacă n-am iubi…

Opusul dragostei, să știți, e nepăsarea!
Să stai cu mâna-n sân și să aștepți urmarea…


Ești preot, ești levit și știu că n-ai timp, nu!
Dar te-ai gândit că-n șanț, bătut, puteai sta tu?
Să simți cum rănile te duc ușor spre moarte,
Iar frații te privesc, apoi. . . trec mai departe.

De-ar fi s-aducem jertfe chiar mai mult de o mulțime,
Pe-altare să le ardem ca frații din vechime,
Ne-am osteni degeaba, niciuna n-ar conta,
Căci trebuiesc jertfite timpul și dragostea!

Ioan 3 cu 16 rămâne un slogan
De-atunci când îl citești nu ești samaritean,
Când nu poți iubi privește…Golgota,
Acolo-n chinuri grele S-a jertfit. . . Dragostea!

Zilele-s scurtate, Domnul stă să vina,
Haideți să iubim, nu să băgăm de vină.
Prin lume pierdute, așteaptă multe oi,
N-ați vrea în dragoste, să le găsim noi?