Dor de cer

Un tainic dor de Tine m-a cuprins
E-un dor... ce inima-mi tânjește
Acel dor de Țara mea de vis
Ce inima-mi zdrobește.

Atâta zbucium și-ntristări,
Gânduri și vise-n depărtări
Șoapte, vorbe purtate-n vânt
Ce-o fi oare? Un dor sfânt?

O fi un gând, ceva?
O veșnică dorință?
O lacrimă ce s-a vărsat
Privind spre biruință?

E dorul meu de cer ce încă se avântă.
Un zâmbet cald și o voce blândă,
Se aude din cer sus
Era Păstorul meu Isus.

Dar, în zadar... privesc spre cer
Ce sunt eu? Un mielușel,
Purtată-n brațele lui Isus
Dusă pe aripi sus.

Doamne, astăzi mă închin
Cu adâncă umilință
Căci dorul meu Tu l-ai primit
Și mi-ai dat credintă.

Astăzi încă sunt copil
Și-mi exprim unele gânduri
Dar voi fi mereu copil
În numeroase rânduri.

Dar, dorul meu tot a rămas
Și sufletu-mi alină
Același dor de Dumnezeu
Și va rămâne-n veci, mereu.

Chiar dacă-adeseori vin valuri
Suferințe și necazuri
Lacrimi multe și suspine
Dorul nostru-i tot la Tine

Pe pământ sunt multe lupte
Și vrăjmașul pan' la urmă
Vrea să vină și să smulgă
Mielușeii Tăi din turmă.

Dar azi mă țin de Tine
Nu vreau să Te mai las
Tu ești al meu Mântuitor
Prin Tine pășesc biruitor.

Mâna mea e-n palma Ta
Mă simt în siguranță
Cu Tine-alături reușesc
Să-nving tot ce-i firesc.

E minunat să fii creștin
Singur nu voi fi niciodată
Isus mă va lua la piept
Și eu Îi voi spune TATĂ.

AMIN