,,Dor de cer”

1. Mănunchi de sentimente ne-nțelese
Mă-nvăluiesc adânc ca-ntr-un mister
Din ochi-mi grei țâșnesc lacrimi alese,
Când mă gândesc la zborul către cer.

2. La gândul că vom părăsi acest pământ,
Mă prăbușesc în pacea Sa cerească,
Acesta nu-i doar un fior crescând,
E tainică nădejde îngerească.

3. E dorul după Tatăl cel iubit,
E dorul după dragostea-I regească,
După căminul Lui cel prețuit
Unde slăvite biruinți o să domnească.

4. E locul unde pacea ia ființă,
Iar bucuria curge ca un râu
Acolo nu vom ști ce-i neputință,
Căci sfintele valori n-avea-vor frâu.

5. O, cât doresc s-ajung acolo,
În armonia astrelor cerești,
Dar, Tată, cea mai mare împlinire
Este că-n ceruri, Tu, domnești!

AMIN!