Domnul vine-n adunarea, unde este El chemat

Domnul vine-n adunarea, unde este El chemat,
Unde lacrimi curg șiroaie, unde mâini în jos nu cad,
Unde stau mereu genunchi-n fața Lui îngenuncheați,
Unde este unitate-ntre surori și între frați.

El prin Duhul sfânt coboară, unde vede că-i iubire,
Unde faptele-s curate, pocăință prin trăire,
Unde suflete-obosite, ele cer a Lui putere,
Când se luptă ca să fie, dup-a Domnului plăcere.

Vor simți a Lui prezență, cei ce-n rugă se unesc,
Cei prin care-a lor cuvinte, nu dărâmă, ci zidesc,
Va lucra... și azi lucrează, cum mereu El a lucrat,
Pentru cei ce-n suferință, Domnului ei i-au cântat.

Inimile întristate, vor primi îndat-alin,
Și sclipiri de fericire, vor simți cei ce suspin,
Căci El mâna își întinde, înspre cei ce îl iubesc,
Înspre cei ce-n orice vreme, doar spre ceruri ei privesc.

Să-l chemăm ca să coboare, azi la noi în adunare,
Să îngenunchem în fața, Celui ce este-ndurare,
Să lăsăm lacrimi să curgă, mâinile să ținem sus,
Să simțim prezența sfânt-a Împăratului Isus.

Într-un Duh de rugăciune, fraților să ne unim,
Numele Celui ce-i veșnic, azi cu toți să-L preamărim,
Unde-s candelel-aprinse, El îndată va veni,
Și în inimile triste, fericire va sădi.