DOMNUL MEU (vol. Să ai ce să pierzi... 2007)

Prietenului meu veşnic şi Tatălui Ceresc, în semn de mulţumire pentru minunatele Sale daruri oferite dinaintea venirii mele...\\r\\n\\r\\n\\r\\n\\r\\nPaşii mei se grăbesc a urca spre Tine,\\r\\nDomnul meu...\\r\\nmi-ai fost în mintea-mi nărăvaşă şi-n clipele saline\\r\\nmereu...\\r\\ncând se sfârşea o treaptă, alta-mi ofereai... şi eu,\\r\\nneînţelegând, mă zbăteam plângând\\r\\nşi-atunci pe miez de noapte când era mai greu,\\r\\nveneai aproape pe mine susţinând...\\r\\na fost o dramă ascunzând o veste bună,\\r\\nDomnul meu...\\r\\nşi ce este la urmă contează să rămână\\r\\nal meu...\\r\\naşa aflasem cum este taina aceluia salvat\\r\\nnumai prin durere...\\r\\ncând răni înmuguresc, iubindu-le poţi fi iertat,\\r\\ndobândind avere...\\r\\ndragostea-mi uriaşă urcă înspre Tine,\\r\\nDomnul meu...\\r\\nŞi mângâierea Ta atinge cu iertări divine,\\r\\nvătămatul eu...\\r\\nFost-am o comoară ce se aglomerase-n praf şi fum,\\r\\nm-ai renăscut din dragoste celestă...\\r\\nşi nu mai rătăcesc şi nu mă pierd de pe-al Vieţii drum,\\r\\ntrăind viaţă onestă...\\r\\nîţi mulţumesc că eu exist, că Tu mi-ai dat salvare,\\r\\nO, Domnul meu, Domnul meu...\\r\\nMinune veşnică în milă, iubire şi iertare, \\r\\nAcelaşi mereu Dumnezeu...\\r\\n\\r\\n\\r\\n\\r\\n\\r\\n