DOMNUL lucrează

DOMNUL lucrează



Înțeleptul DUMNEZEU
Știe ființei când i-e greu
Și-i dă din visteria Sa
Nădejdea și dragostea! ! ...

Ființelor celor bogate
De El fiind depărtate
Ce-ngrijesc doar de avere
Și de-abuzuri de putere

Le-arată compasiune
Și netrebnicii din lume
Marea ei deșertăciune
Și-i îndeamn-a se supune
Lui cu post și rugăciune! ...

Și cheamă la pocăință
Fiecare-a lor ființă
Dar bizuiți pe-a lor putere
Vizând și mai mare-avere
Chemării Tale nu-i răspund
De-a Ta Lumină se ascund
Mîniindu-Te profund! ! ...
Atunci îi lași învoia lor

Privind dorința lor cea mare
Să calce slova legilor
S-o zdrobească sub picioare
Iau bunul vecinilor
Călcând ale lor hotare
Ducând suflete-n pierzare

Domnul le cunoaște planul
Îi las-a-și mări elanul
Păcat însă că pierd mii
De nevinovați copii

Căci cei în vârstă hotărăsc
Pentru mulți care gândesc
Și-n războaie se jertfesc
Războaie care țin ani

Măcinând vieți și bani
Și când toate le merg strună
Îi lovește Yah cu ciumă
Și vecinii se răzbună

Mai întâi scot din tezaur
Tone de argint și aur
Iar celor ce-au pornit război
Le dă DOMNUL bogății

Pentru care-a-le-mpărți
Ajung a se dușmăni
Și a se măcelări

Fiind ai nimănui eroi
Bogății aur și bani
Vor ajunge la orfani
Și la oamenii sărmani

Toată moștenirea lor
Reface acel popor
Dup-un rău nimicitor
Făcut fără voia lor

Sânge mult scurs pe pământ
Strigă la Cel Preaînalt și Sfânt
Cei ce-au fost asasinați
De pumnalul celorlalți

Și-un blestem cuprinde lumea
Ce-și reprimă rațiunea
Ei care ar fi fost frați
Din străbunul lor Adam
Dar ca neam înstrăinați

Atunci Domnul Oștirilor
Pedepsi-va mult popor
Care-ascultând de Satan
Pierde vieți din ambe neamuri
Întărâtându-i cu-n ban

Banii săi trecând prin veacuri
Zăpăci-vor multe neamuri
Fiind moștenit de el
Cel ce-a omorât popoare

Pregătitu-i-ai foc mare
Unde nu e alinare
Pregătit din vremi demult
Curând după început

Iisus blestemele le-a pus
Pe lemnul în spate dus
Ținându-i cu drag pe mâini
Oamenii devin creștini

Conduși de-al Lumii Împărat
Al Său nume au luat
Când în el S-au botezat
De la Cel Ce-a fost pe cruce
Nimeni nu-i mai poate smulge! ...

Locatari ai cerului
Veșnici fii ai Domnului
Cei de El aleși din lume
Care-au primit un nou nume

Al Fiului Cel veșnic Viu
Creștinii ce credința țiu
Pe care Domnul îi ia
În Împărăția Sa

Ei în viaț-o cruce-au dus
Demni să fie de Iisus

Cei ce-au ales calea largă
Sunt chemați în foc să ardă
Lipsiți de-a Îngerului semn
Având din Diavol un consemn
Au râs de cel atârnat pe lemn

Judecății cer speranță
Celui Nevăzut la Față
Dar speranța zace moartă
La a Abisului poartă

Blându Ioan
11.03. 2026.