Domnul îi dă putere lui MOISE(P.)2.reviz.

Domnul îi dă putere lui MOISE
P. (2)reviz.



Atunci Moise și Aaron
S-au întors la Faraon
Vorbindu-i pe un alt ton
Să-i arate că chiar tronul
Lui i-l pregătise Domnul
Fiindcă asta-i era vrerea
Să-și arate lui puterea
Că de-ncearcă a-i sta-n față
Va rămâne fără viață.
(A propos fiind de alt rău
Stăpânind pământul Său
Pe care l-a alungat
De neghin-a-nsămânțat)
Sau de Stalin, Hitler, Attila,
Nero și-un șir de cezari
Înainte-acestor răi
Ce se voiau dumnezei...
Și iată că vin semnale
Actuale cu duiumul
De la aspiranți la tronul
Europei în formare
Sugerănd supremația
Celui rău nu-a lui Mesia
Și multe ar fi de spus
Despre Cel în ei ascuns.
Care le-a mărit curajul
De-a propti” Libertinajul”
Prefăcut că nu există
Ținând una cap de listă,
Doamna-n păr
Cu flori de nufăr
Pe care nu pot s-o sufăr
Dar voi care aveți suflet
Spălat bine de ”gunoaie”
Să-i lăsați cu-a lor noroaie
Să se scalde făcând baie.
Să fugim de sfatul lor
Că n-au nici un viitor.
Să lăsăm mințile-nguste
Cu-a lor fapte infauste
Să vorbim despre Egipt
Unde nori grei de lăcuste
Vin ca faptele să-i mustre
Să-i mănânce pârga toată
Căci ce-a rămas
Din pomi și iarbă
După foc și după piatră
Au ros roiuri de lăcuste
Dese ca cele de muște
Sunt mulțimi și fac cărare
Distrugând totul în cale
Au ros pomii peste poate
De-au răms păduri de cioate
Iar Egiptul e-ngrozit
Tot o apă și-un pământ.
Resturi albe cer suport
Cerului ca mîini de mort
N-au nici măcar dram de coajă
Pustiite ca de-o vrajă
Faraon văzând pedeapsa
Și-n ce lucruri e târât
A strigat:
”-Moise te las fără viață
Dacă-mi mai apari în față! ! ! ... ”
Faraon mare-mpărat
Se simte amenințat în Egipt
Și chiar palat
Somnu-i e tot mai puțin
Tot mai agitat
Și mai enervat
Supărat și parcă
Și-a ieșit din matcă
Visează urât când
Adoarme-un pic
Se-ntreabă mereu
Cine-i Dumnezeu? ...
Tocmai când în lume
Nimeni nu-i ca mine
Vom vedea, măi rău
Va orbi îi spune Aaron
Fără Dumnezeu
Te-mpiedici de tron.
Deci-nălțând toiagul
Îndreptat spre soare
Aduse-ntuneric
Foarte, foarte mare.
Întuneric gros și-așa de vâscos
Scurs din Galaxii
De-l poți pipăi
Chiar în plină zi.
De-ntuneric peste tot
Toată ființa sta pe loc
Și-ntunericul era
De trei zile tot așa
Pe ei apăsa o mână
Da-n Gosen era lumină
Nici un evreu nu suspină


Așezarea Paștelor

Dumnezeu lui Moise-arată
Că v-a-ncepe deîndată
A zeilor judecată
Cum i-ar dădăci pe prunci
Domnul îi dădu porunci
Lui Moise pentru popor
Ca-n toate să aibă spor
În toate căile lor
Luna spicelor ăst an
În a zecea zi a ei
Alegeți din turmă miei
Berbecuți trecuți de-un an
Miei de sexul bărbătesc
Neavând nici un defect
Deci un berbecuț perfect
Jertfa voastră s-o primesc

Ziua paisprezecea

Domnul se-adresă la trib
Ziua paișpea lun-Abib
Să junghie mielul spre seară
Mâncându-l cu iarb-amară
Să-l mănânce-n mare grabă
Ce rămâne-n foc să ardă
Sângele în pumni căuș
Să dați pe stâlpii de la uși
Ungeți și pragul de sus
Să-mi cunosc orice supus
Când noaptea mă înconjoară
Trec pe orice ulicioară
Vin pe uliți și prin curți
Curm vieți de-ntâi născuți
De la Faraon la vale
Pân și pui de animale
(Va fi plâns și jale mare
Urlete și disperare)
Unde-s unși stâlpii cu sânge
Pe nimeni nu voi atinge
Ziua-aceea-i mare zi
Vă-ngrijiți a o sfinți
Ce-a făcut Domnul la toți
Să le spuneți la nepoți
Încât ei la rândul lor
Să spună nepoților
Moise-i zise-acum lui Ra
Dregătorii egipteni
Se apleacă-n fața mea
La fel slujitorii răi
Nu-i mai ridică pe zei
Se-nchină la YEHOWA

Palma decisivă

Moise omu-acesta drept
Luă pe Faraon direct:
-Îmi vei spune cu respect
Ba chiar cred c-o să ne rogi:
-Vă rog plecați în deșert
Paștele-l sărbătoriți
Că nu știu ce să aștept.
-Lucru-acesta toți să-l știe
Zise Moise cu mânie

Faraon crezând că-i glumă
Luă pe cei doi în râs
Dar durerea îl sugrumă
Izbucnind în jalnic plîns

I-a murit fiul cel mare
Ce i-ar fi urmat la tron
Și s-a stins mândria care
Îl orbea pe Faraon.

Maria Despescu
revizuită04.01. 2022
Alba Iulia