Domnul Dumnezeu

Domnul Dumnezeu
(Variantă)


Domnul, nostru-n încercare
Prin a, Sa, milostivire
Dă la-i săi, la fiecare,
Glorie și bucurie
În Sfânta-i Împărăție,
Unde-i pace și iubire.

Bucuria foarte mare
Care-asemănare n-are
Vine prin a, Lui, iertare,
Zămislind în fiecare
Marea păcii dezmierdare
Ce-arată, Slava-i Prea Înaltă
Și iubirea ce ne-o poartă.

El înalță pe, Isus,
Miel curat, jertfă adus,
Tatălui, cinstit supus,
Domn și păstor drept la oi
Care face toate noi,
El, născut în grajd cu boi
Și-a dat viața pentru noi
Și a luat-o înapoi,

Cuvânt, Binecuvântat,
Între noi s-a întrupat
Nu ca mare împărat
Ci ca prunc născut sărac,
Cu Harul nemăsurat,
Fiu, al Celui Prea Înalt,
Care-a fost crucificat
Și-n mormânt bogat,
Trei zile a stat
Apoi a-nviat,
La ai, Săi, s-a arătat
Curaj mult le-a insuflat
Și la ceruri s-a înălțat
Trimițând din, Harul Lui,
Duhul adevărului.

Domnu-i bucurie,
În vremi de restriște
Din morți, lumea-nvie,
Când omul nu știe
Că precum i-e fapta
Va primi răsplata
Când e judecata,
Pe cei drepți răsfață
Cu-o veșnică viață.
Nedrepții mai departe
Sunt suflete moarte,
Neînscriși în cartea
Care dă viața
Dar în lista morții-s
Cei ce-și scriu prefața.

Domnul, nostru Sfânt,
Prorocit demult,
Este-al nostru scut
Scut și siguranță
Dătător de viață,
Născut pe Pământ
Tocmai spre zenit,
Lui, David, cuvânt,
Proroc, înțelept al
Celui, Sfânt, Sfânt, Sfânt,
El a prorocit despre, cel ce vine,
Care s-a jertfit, să ne ia la Sine.
De, Domnul Isus, întrupat aici
Și zdrobit de bici,
De biciul, străin, al unui păgăn
La ceruri să ia,
Moștenirea Sa,
Domnul Cel mai sfânt,
Venit pe Pământ.
Slăvit Învățător,
Oricărui popor.
Și iubit Păstor,
Pentru-al său popor
Pentru-o turm-aleasă
Domnului Mireasă.
Propovăduind
Despre chinul, Său,
Domn și Dumnezeu,
De, David, vestit,
Cel mai iscusit
OM, de pe pământ,

Domnul, ce-n războaie
Dușmanii îi taie
Cu sabie tare,
Cu cuvăntul gurii,
Sabia, Scripturii,
Dumnezeu și Domn,
Cel mai mare, Om,
Ce-a călcat pământul
Lăsând infinitul,
A călcat și moartea
Întronând dreptatea,
Pedeapsă să dea
Celui ce urma
Sfatul celui necurat
Luceafăr, căzut,
Ce stele-a făcut
Să cadă cu, El,
Îngeri spre măcel,

El, bate din gură
Și fără măsură,
Sufletele fură,
Fuge de, Scriptură
Și tare înjură,
Tot ce e-n natură,
Răspândind doar ură
Cu strâmbă măsură,
Păduri mari arzănd,
Oameni îngrozind
Ghețuri reci topind,
Care să-i înnece
Prin mânia-i rece
Omoară curând,
Tot ce viaț-având
Ar pune-n pămănt,
Dar, Domnul Hristos,
Pe-acest mincinos
L-închide-n Adânc
Lipsit de mormânt,
În lumea de umbre,
Nu se poate-ascunde
Unde multe umbre,
Râd acum de Acel
Provocând măcel,
Știind c-o fi odat
În lanțuri legat,
Acest blestemat
Judecat pe drept,
Diavol, violent,
Nici o moarte nu-i
Pe măsura, Lui,
Doar chinul iadului
Pradă focului,
Pentru, El, încins,
De flăcări cuprins,
Focul cel nestins
Să-l chinuie tare
Pe, Acela, care
Fura la orfan
Cel din urmă ban,
Liniștea și pacea
Cuprind mari trecuturi
Când râde dreptatea
Ca la începuturi,
Când nu era moartea
Ci doar flori și fluturi
Și om fără moarte,
Dar având de toate,
Cu greșeli iertate,
Duhuri fără moarte,
Mii de nestemate
Luminând departe...
Viața fără moarte
Din, Sfânta Cetate,
C-au primit, Lumină,
Din mâna, Divină.

Maria Despescu
21.12. 2021.