Domnul bate

Domnul bate


Domnul bate azi la uşa inimii de orice fel-
De la cel mic, la cel mare, de la munte pan la mare
Domnul bate nu se lasă, poate că va fi acasă.
Şi acel care nu ştie, de o viaţă în veşnicie.

Mana Sa nu se opreşte din a inimii bătaie,
Niciodată nu grăbeşte pe la cel care se îndoaie.
Nu arată obosită cand străbate munţii mari,
Şi ea este pregătită ca să lase timp de har.

Pune randuială-n toate chiar de s-au îngrămădit,
Fapte multe să arate cat de bine eşti primit.
Cat de mare e credinţa şi la cel mai avansat,
Sau la cei care se roagă să vină Domnul odat.

De eşti pus sub grea povară sau a morţii temelie,
Crede că vine Stăpanul şi cu viaţă El te îmbie.
Neştiind ce se petrece poţi să cazi de unde stai,
De nu te invarti în harul Celui coborat din rai,

Umbra merge înainte dacă eşti în pasul ei,
Dar ia lasă ca lumina să dispară cum tu vrei
Ai să simpţi că temelia este cum o hotăreşti
Nu ai umbrele ca fapte dacă nu te mantuieşti.

AMIN