DOMNUL

DOMNUL

Tu, ai uns pe, Solomon
Urmaș lui David, la tron
Doamne, te-ai jurat, pe Tine
Că l-ai săi urmași rămâne
Ca urmașii să-l deție
Ca și-a lor împărăție,
Pentru-ntreaga, veșnicie.

Solomon, cel iscusit
Pe Sion, Ți-a construit
Ție, DOMN NEPRIHĂNIT
Casă cum nu s-a vazut
Ție, ce toate-ai zidit
Ție, Cel fără-nceput
Al Tău Nume Sfînt mărind
Și făcându-l, cunoscut.

Astfe, l tronul ocupat
De toți cei ce i-au urmat
Și cuvîntul ți-au urmat,
Tot atâta de curat
Cum Solomon, l-a invocat.
Dar natura omenească
I-a făcut, să-Ți mai greșească,
Pân pe tron veni, Vlăstarul
Rădăcinii lui Isai,
Ce cuprins-a intreg Harul
Domnul păcii, bănd paharul
De otravă și păcat
Spre ne-anvrednici de Rai
Domnul păcii, ce ne-a dat
Darul cel mai sănătos,
Jertfa Sa, de bun miros,
Tot ce noi n-am meritat.

Cel mai Sfânt, de pe pământ
Ne-a adus alt Legământ
Mai ușor de-ndeplinit
Prin Credință definit
Cel ce moartea a-njosit,
DOMN, ce-a răstignit păcatul
Cel înfăptuit de altul,
Viață dând, fiind chiar Viața
Prin El Yah, și-arată fața
Și multe ar fi de zis
De cel fără compromis.

Domnu-a dus o lume-n spate
Apăsată de păcate.

Am cu Yah, un legământ
Rob să-i fiu pe-acest pământ
Să-i fiu rob și-n veșnicie
Că s-a dat să ne mângâie,
Să luptăm sub steagul, Său
Să-ngenunche, pe cel Rău
Fiind ostași în mica turmă
Trăind veacul de pe urmă
Slujind, Domnului vieții
Cu Îngerii și toți drepții.

Isus, lumea cercetează
Prin focul, Cuvântului
Vede pe cel ce veghează
Așteptând, venirea Lui.
Viață veșnică va da
Însă numai unora
Ne e mare mîngîiere
Cel ce doar credință cere
Și așteaptă umilință,
SĂ NE POARTE-N BIRUINȚĂ.
Domnul, ne va fi, Lumină
El, cunoaște veșnicia
Și ne-o pune la-ndemână.
Când ne vede vrednicia
Schimbă cerul și pământul
Dar iși ține legământul,
Cei ce zic, că n-au păcat,
Fac, pe Domnul, mincinos
Și odată mâniat
ÎI VA JUDECA CHRISTOS.

Cei ce, Fiarei se închină
Au pecetea ei, pe mînă,
Ei pot cumpăra sau vinde,
Dar un foc mare-i aprinde
Cu pecetea ei pe frunte
Îngroziți se-ngroapă-n munte,
În peșteri ce se cutremur
Prinși de frică și de tremur,
Si fac lucrul cel mai rău
Cănd cad de necaz și greu
Blestemă, pe DUMNEZEU.
Cănd pedepse cad de sus
Îl blestemă, pe Isus
De dureri mari, pe Pământ
MULT GREȘESC, DUHULUI SFÂNT
Iar cănd iată-nvie Fiara
Ei devin mai moi, ca ceara
O slăvesc și i se-nchină
C-AU ORBIT, FĂRĂ LUMINĂ
Cu venin de scorpie
Trupurile-și chinuie
La al fiarei chip se-nchină,
Întunericu-i dezbină
Nu mai pun mult preț, pe aur
MĂRESC TARE, PE BALAUR.
Înlemniți de tot ce văd
Foc și gheață, cad prăpăd,
Cer să cadă pe ei stânci
De dureri, sunt strânși ca-n chingi
Pe picioare nu se țin
Doar pe brânci, se duc și vin
E cutremur de sfârșit,
Cum n-a mai fost pe pământ
Gheață cât stânca de mare,
Foc terestru, sânge-n mare

se supun cu totul morții,
CĂZUȚI FIIND, IN VOIA SORȚII
Dar n-o vor primi cu toții,
Ei o cheamă ca să scape
CÂND CURGE SÂNGE, PE APE

Și-i miros nu de gunoi
Ci de sulf și de puroi
Dumnezeu pe acești răi,
Dă și plăgi dar și bătăi.

Cad stelele pe pământ
Ca smochine, verzi de vânt,
Ard corpurile cerești
De călduri mari, te topești
Și-n trosnete nefirești

Domnu-aprins de grea mânie,
Trimite pe toți urgie.
CURG PLĂGI RELE, PE PĂMÂNT
Cei mai mulți cată, mormânt,
Nefiind vrednici de moarte
Ea-i amână, peste poate.
La scăpare n-au nădejde
LUMEA ARDE ȘI SCRÂȘNEȘTE
Și de frică se smintește.
Pământul își cască gura
Înghițind, toată făptura,
Broaște mari stau pe pămînt
Prorocind și defăimând.
(Fără nici o cauză îmi permit, o pauză
sper să revin cu-atenție, la aceeași lecție)

Moldovan Pavel
21.07. 2021.