Domn al mântuirii

Ooo... Tu Domn al mântuirii, cerul ce-l împărățești,
Și acest pământ Isuse, ce nu știe cine ești,
Tu arată-ți a Ta slavă, să se facă cunoscută,
Omenirii care este, omenirea cea pierdută.

Tu deschide astăzi cerul, spune numai un cuvânt,
Din adânca ațipire, ca să fie-acest pământ,
El trezit și să înceapă, Doamne a se pregăti,
De-așteptata Ta venire, care în curând va fi.

Pune-l azi pe drumul care, ai pășit și Tu cândva,
Să ajungă și el Doamne, sus în cer, în slava Ta,
La o parte dă azi ceața, căci de ea este orbit,
Se îndreaptă-nspre prăpădul, de cel rău ce e domnit.

De pe așternutul mării, Tu ridică-l cu putere,
În amărăciune Doamne, e-necat și în durere,
Nu mai poate nici să strige, nici spre Tine să privească,
Apăsat este Isuse, de cel rău, vrea să-l zdrobească.

Este dus pe căi străine, ce sfârșesc ele-n pierzare,
Nu-l lăsa ca să se piardă, vino astăzi cu iertare,
Bucuria mântuirii, las-o Doamne pe pământ,
S-o cunoască doritorii, care sunt de cerul sfânt.

Numai Tu... doar Tu Părinte, poți pământul a-l salva,
Viața lui este Isuse, astăzi doar în mâna Ta,
Dă-i o șansă și ridică-l, fă-te lui de cunoscut,
Să-nțeleagă că sfârșitul vine-ndată... nu e mult.

Să-nțeleagă că Tu Doamne, ești Acelaș Dumnezeu,
Cum ai fost cândva odată, ești și azi... vei fi mereu,
Că ești bun... milos și mare, de iubire că ești plin,
Să se-ntoarcă azi la tine, din al său adânc suspin.