Doi stăpâni

De ochii lumii nu te văd, când faci o nedreptate,
Tu, omule, nu te-amăgi, căci Eu le văd pe toate!
Chiar dacă spui în mintea ta, că fapta nu-i greșită,
Eu pot să-ți spun că te înșeli, ai fost dus în ispită.

Nenumărate ori ai plâns, când au lovit în tine,
Acum, tu calci un legământ și faci ce nu e bine,
Ce e mai scump în viața ta? O poftă trecătoare?
Sau prin purtare și cuvânt, sfințenie și-ascultare?

E tare trist să fii condus de fire și instincte,
Dar peste toate, dragul Meu, vreau să-ți aduc aminte,
Că ai făcut un jurământ când Mi-ai cerut iertare,
Ai spus că te desprinzi de rău, că vrei eliberare.

Eu promisiunea o-mplinesc, ți-am dat și-ți dau izbândă,
Tu însă te abați din drum și cauți nouă osândă,
Crezi că n-aud, sau brațul Meu e scurt și nu te-ajunge?
Smerește-te, căci orice rău, se va plăti cu sânge!

Dacă ai crede-n Mine, tu, ai crede în sfințire,
Nu ai atinge ce-i sortit ca dar pentru jertfire,
Căci totul este-al Meu, de vreau, îți dau îndestulare,
Dar pot la fel să-ți iau ce ai, ca semn de-apostrofare.

Eu sunt un Dumnezeu milos dar fac mereu dreptate,
Iert pe deplin un păcătos, nu doar pe jumătate,
De-aceea tu fii-ntreg al Meu, nu doar frânturi din tine,
Nu poți sluji la doi stăpâni, căci M-ai trăda pe Mine!

Când ești tentat să faci ceva ce nu-i conform Scripturii,
Te roagă ca să biruiești, nu te-asocia cu furii,
Căci dacă ochii lumii-s orbi, Eu văd întotdeauna,
Pentru o mână de nimic, tu poți să-ți pierzi cununa!

20/10/13, Barcelona