DOI ÎNTEMNIŢAŢI ŞI DOUĂ VERDICTE

Pentru Iosif ce ajunge pus în lanţuri pe nedrept
Domnul intră-n acţiune cu un plan bun şi-nţelept.
El trimite două visuri la paharnic şi brutar
Iosif le dă tălmăcire şi n-o face în zadar.

Vinovat era brutarul şi el a fost spânzurat
Pentru o fărădelege ce-i comisă la palat.
Căci aşa se-ntâmplă-n viaţă tot ce facem vom plăti
Când Hristos Se va întoarce pe cei răi a-i pedepsi.

Dar paharnicul rămâne, el e-un fel de panaceu,
Ce peste doi ani vorbește pentru un tânăr evreu.
Două visuri încurcate le visase faraonul,
Și unei propuneri bune un paharnic îi dă tonul.

Iosif e chemat la curte, la-mpăratul derutat;
Nimeni n-are nici idee de mesajul lor ciudat.
Iosif se gândește-o clipă în momentul cel mai greu:
„Dumnezeu dă tălmăcirea, nu pot face asta eu.”

Și apoi el dă verdictul sigur, simplu, foarte clar:
„Când va fi pe câmp recoltă să se strângă în hambar
Toată bogăția țării: mii de binecuvântări.
Şapte ani va fi pârjolul în Egipt şi-n alte ţări.”

Faraon primește sfatul, Iosif este lăudat
Și-i adus ca să slujească dregător lângă-mpărat.
Toată lumea i se-nchină cu speranță și respect
E primul evreu din lume pentru un guvern perfect.

Tot ce Iosif le prezice la înalții căpitani,
Totul, totul se-mplinește, timp de paisprezece ani.
Dumnezeu prin el lucrează într-un mod desăvârșit,
Tot Egiptul înflorește, Canaanu-i răvășit.

Căci când seceta și-arată colții amenințători
Și Iacov nu are hrană, el și dragii lui feciori,
Ei aud că mai departe, într-o țară, în Egipt,
Este hrană-ndestulată pentru cel de foame fript.

Și atunci fiii coboară, după grâul salvator,
În Egipt unde, la cârmă, este chiar fratele lor.
E-o poveste minunată cu un enigmatic tâlc.
Când acolo vor ajunge, frații au să tacă mâlc.

Pe când omul de tăcere este copleșit de tot,
Dumnezeu, Domnul vorbește, El, Iehova Savaot.
El citește gânduri, inimi și dă totul în vileag
Și salvează pe acela de care îi este drag.

*

Va veni și vremea-n care „Noul Iosif” sus pe cer
Se va-ntoarce în mărire, spulberând orice mister.
Va salva El Israelul după marele necaz,
Cel creat de fiara crudă cu-al batjocurii talaz.

El este speranța noastră, gata pentru El să fim,
Dacă Îl urmăm în lume, dacă spunem că-L iubim.
Numai El ne curățește de-orice tină și păcat,
Să fim credincioși în toate pentru-al slavei Împărat.