DOI FII

AUTORUL:
Vreti acuma voi copii, mica pilda s-auziti
Undei vorba de doi fii, de-al lor tata nelipsiti.
Mult iubea a lor parinte, pe acestea doi feciori,
Nu gasea nici chiar cuvinte, cum sa se poarte-n fatal or.

Dar odata-al lor parinte, a venit si ia rugat,
Sa se duca sa-l ajute, c’avea via de lucrat.

TATAL:
Du-te fiule iubit sa lucrezi in via mea
Du-te azi numai si-atit, iar pe urma sa’vedea.

FIUL MARE:
Nu doresc si n-am putere,
Si nu vreau eu sa ma duc,
Sunt prea tinar n-am putere,
Si nu vreau sa trag in plug.

AUTORUL:
Dupa vorbele rostite, fiul mare sa cait.
S’ambracat atuncea iute, si spre vie a pornit.
A lucrat cu multa rivna, si-a fost tatalui supus,
Se caia gindind in sine, ca-ndaratnic ia raspuns.

Insa tatal dup-aceea, pe la fiul mic sa dus
Si rugindul cu durere, tot aceea ia propus.

TATAL:
Hai tu fiule iubit,
Ce-am sa spun sa ma asculti,
Am in vie mult de lucru,
Si te rog sa ma ajuti.

FIUL MIC
Ma voi duce am placre
Astazi eu sa te ajut,
Doar te vad ca ai durere
Si de lucru ai prea mult.

AUTORUL:
Si rostind el dulci cuvinte, a ramas chiar nemiscat
Amagind al sau parinte, el in vie na plecat,
Care credeti voi copii, din cei doi au facut bine?
Poate credeti ca cel mic, sa purtat cum se cuvine?

Ca dat tatalui raspuns, chiar placut si potrivit
Dar in schimb el nu sa dus, doar a stat sa odihnit.
Care credeti voi copii, sa purtat cuviincios????

TOTI COPII: ------------CEL MAI MARE!!!

AUTOR:
Drept copii, dar luati seama, sa nu fiti lenosi si voi
S-amagiti pe tatal, mama si sa stati nepasatori.
Ati vazut voi fiul mare, ce n-a vrut ca sa se duca
El in schimb sa cait tare, si-amplinit cu drag porunca.

El mai bine a facut, ca zis nu dar sa cait,
Chiar si tatalui i-a placut, ca el tot a implinit.

O PERSOANA MAI IN VIRSTA:
Copii dar eu va spun ca mai placut
Si mai bine-ar fi atunci
Cind iti zice tatal dute
Sa te scoli sis a te duci.

TOTI COPII----AMIN