Doar Tu îmi eşti a mea iubire

Doar Tu îmi eşti a mea iubire


Doar Tu îmi eşti a mea iubire,
În ziua cea de greu necaz,
//La Tine-mi gasesc mângâierea,
Când se îneac-al meu obraz. //

La Tine am găsit izvorul,
De foc ce-n mine ai aprins,
//El Doamne se numește... dorul,
De locul care azi mi-e vis. //

La Tine-am întâlnit speranța,
Când totu-n jur se prăbușea,
//La Tine-mi fuge azi și gândul,
Căci am gasit și dragostea. //

Când viața-mi era rătăcită,
Fără vre-un țel, fără vre-un rost,
//La Tine-am alergat Stăpâne,
Căci am găsit un adăpost. //

Când se scurgeau lacrimi amare,
Din inima care-mi plângea,
//Doar Tu i-ai dat o vindecare,
Căci știu... . . iubești inima mea. //

În Tine mi-am găsit plăcerea,
În toate după placul Tău,
//Tu ești Acel care mi-ai dat-o,
Căci m-ai ales să fiu al Tău. //

În Tine viața-mi stă acuma,
Cu Tine una suntem noi,
//Și ne plimbăm mereu de mână,
Sub nori, în valuiri, și prin ploi. //

Mi-am aruncat privirea tristă,
Când totul părea că-i pierdut,
//Ea a rămas în sus și astăzi,
Căci te-a zărit, ea te-a văzut. //

Ooo scumpul meu iubit de mine,
Ești tot ce-n viață mi-am dorit,
//Comoara ce-i neprețuită,
Ce-am cunoscut-o-n infinit. //

Ești picătura ce îmi umple,
Un gol simțit de-atâta timp,
//Ce-mi aducea o grea durere,
Dar astăzi Doamne nu-l mai simt. //

Caci mila Tu ți-ai arătat-o,
Mi-ai arătat cât mă iubești,
//Când ai decis iubite Tată,
În dreptul meu să te oprești. //

Si mulțumirea care astăzi,
Eu Ție ți-o aduc mereu,
//Nu e-n deajus, dar Tu primește-o,
Și fă-mă Doamne robul Tău. //