DOAR LUMINA RAMANE!

UITA de zilele reci, cu ploaie si cu vant,
De noptile lungi, cu ger mare si furtuna;
Cu zapada-n troienele albe de pe pamant,
Ci lasa-n tine doar Lumina sa mai ramana!

Nu lasa sa se tulbure apa limpede de la izvor,
Din care-ar putea, ca sa bea un insetat calator,
Ci las-o sa curga curata si linistita la vale,
Ca sa se bucure de ea si florile-ntalnite pe cale!

Apa curata si sfanta din silabele cantecului meu,
As vrea sa racoreasca seceta pacii-n sufletul tau!
Cuvintele din cupa versului de-argint fie-ti alinare,
Un elixir al unei vieti noi, in Isus Cristos, pe carare!

Fiecare cuvant, as dori, sa-ti aduca in gand bucuria
Ca poti trai clipe de Cer, cand citesti poezia,
Iar cantecul subteran al versului meu din izvorul divin
Sa sune de fericire in sufletul tau captat de susurul lin!

21 august 2006

(DIN VOLUMUL:„PASI SPRE FERICIRE",
DE PROF. DUMITRU BUHAI,DIN ORASUL CHICAGO)