Doamne Tată, Tu din cer

Doamne Tată, Tu din cer,
Uită-te la cei ce pier,
Și-Mi dă din puterea Ta
Pentru ei a Mă ruga.

Că-i văd plini de răutate,
Gânduri fără bunătate,
Și nutresc a-nșelăciune
Îngropați în stricăciune.

Doamne, pentru ei suspin,
Și-Mi voi duce a lor chin,
Voi gusta amara jale
Viața lor căzută-n vale.

Ce să fac acestei vii,
Ca s-o schimb din temelii?
Apă eu i-am dat și soare,
Am pansat-o cu răbdare,

Buruienile le-am smuls,
Și spinii de nepătruns
Crengile le-am curățat
Când pe Mine M-au strigat.

Dar ei uită mai mereu
Că doar lângă Dumnezeu
Vor da roadă și vin dulce,
Pentru ei, c-am stat pe cruce.

Ajută-i, Tu, Tată blând,
Să rămână-n bun pământ
Să se lepede de sine
Șă-și ia crucea pentru Mine.

Să-Mi urmeze în tot ceasul
Pe genunchi când văd necazul,
Să cunoască tot Cuvântul
Drepți să stea când bate vântul.

Doamne, Eu aicea-n munte
Singur noaptea, aud multe
Cereri, rugi, vorbe, cârtire
Fără pic de mulțumire.

Iartă-i Tată pentru Mine,
Că acum clipa mea vine.
Iar prin moartea ce Mi-o dai
Urc cu ei la Tine-n rai.

Și prin suferința grea
Vreau să vadă fața Ta,
Că de când Tu Tată ești,
N-ai lăsat să nu-i iubești.

Și când voi veni la tine,
Duhul Meu la ei rămâne,
Că le las Mângâietor,
Și cu dor pentru ei mor.