Doamne Sfant!...

Doamne Sfânt…


Doamne Sfânt iubirea mare
Ce din Golgota, străluceşte
Pământul, de-l împânzeşte,
E-atât de vastă-n exprimare
Căci sufleul, mi-l copleşeşte.

Privind la Jertfa-Ţi din Calvar
Pe crucea-nfiptă cu grăbire,
Prin scumpa Ta neprihănire
Cuprins sunt în mreţul har
Şi din blestem, am izbăvire.

Iubirea dulce ce mă chiamă
Când mâinile ridic spre cer,
Mă-nalţă în sus, din efemer
Mă întăreşte, şi n-am teamă
Căci adorând-o, am să pier.

Sub cer, nu are asemănare
Căci nu ne este dat în ştire,
Că-ar mai fi altă mântuire
Despre-altă cale de salvare
Care-ar putea, da izbăvire.

Ea pentru mine-a suportat,
Să pot afla răscumpărarea
Pe crucea grea crucificarea,
Şi-n sângele-I ce L-a vărsat
La Golgota a trasat cărarea.

Şi-a demonstrat că umilinţa
În scopul luptei cu cel rău
Al lumii vrăşmaş şi călău,
A cimentat pe veci credinţa
Să pot să trec al morţii hău.

Flavius Laurian Duverna
31 august 2009