Doamne, nu cumva sunt eu?

Iuda, vânzatorul, a luat cuvântul si I-a zis:
"Nu cumva sunt eu, Învatatorule?" "Da", i-a raspuns
Isus, "tu esti!" (Mat. 26.25)

Se zbat în lumea aceasta
oameni dupa cum li-e felul,
care nu-si mai vad menirea
dupa cum nu-si au nici telul.
Si când stau si ma gândesc
mie-mi e destul de greu,
apoi si-ntrebarea-mi vine:
"Doamne, nu-s ca ei si eu?"

Altul merge-n nepasare
fara pic de constiinta,
iar când vine încercarea
îl zdrobeste-n necredinta.
Si asa ma-ntreb întruna,
nu o zi ci tot mereu:
"Doamne, oare nu se poate
ca si el sa fiu si eu?"

Unii nu iubesc nimic
din ce scrie în Scriptura;
pentru ei nimic mai rau
ca a ei învatatura!
Altul dupa cum se poarta
nu se-ncrede-n Dumnezeu
si asa eu iar ma-ntreb:
"Doamne, acela nu sunt eu?"

Unul merge fara teama
catre rele tot se-ntinde,
si când prinde o oferta,
iarasi pe Cristos Îl vinde.
El pe Domnul Îl priveste
doar cu ochi de fariseu,
ori asa din nou ma-ntreb
"Doamne, nu cumva sunt eu?"

Chiar de nu se târguieste
pentru doi sau trei arginti,
dar o face ca la târg
când înseala chiar pe sfinti!
Te suceste si te-nvârte
ca sa-si puna-n portmoneu;
despre acesta iar ma-ntreb:
"Doamne, nu cumva sunt eu?"

Altul, când pe strada vede
o persoana mai saraca,
(care iute-ti sare-n ochi
dupa cum sumar se-mbraca),
îsi opreste-n ea privirea
precum mingea în fileu
si ma-ntreb a sasea oara:
"Ca si el ma uit si eu?"

Si asa tot zi de zi
îi surprinzi mereu pe unii
cum sunt plini de duhul vremii,
nu de cel al rugaciunii.
Si din nou eu reflectez
chiar de-mi e destul de greu
când mai vin iar cu-ntrebarea:
" Printre ei, nu sunt si eu?"

Ai umblat Isuse Scump
dupa cel mai pacatos,
ca sa-l scapi de chinul vesnic,
de dusmanul fioros.
Iar acesta – om viclean –
Te-a lovit cu mult tupeu,
si acesta nu e altul:
"Doamne, acesta...sunt CHIAR, EU!"
Amin.