Doamne, nimenea vre-o dată

Doamne, nimenea vre-odată,
Slava nu Ți-o poate lua,
Pe pământ dar și în ceruri,
Toată este doar a Ta.

Tu domnești în slava-naltă,
Peste cer și peste nor,
Peste stele și făptură,
Peste viața tuturor.

Tot ce mișcă-n astă lume,
Stă sub brațul Tău cel sfânt,
Căci prin Tine-și are viața,
Cerul larg și-acest pământ.

Când rostești de sus cuvântul,
Chiar și timpul se oprește,
Iar furtuna cea mai mare,
În tăceri se domolește.

Munții tremură în taină,
La porunca Ta cea dreaptă,
Iar pământu-ți stă în palmă,
Prin puterea Ta-nțeleaptă.

Îngerii din înălțime
Zi și noapte Te slăvesc,
Iar ființele Isuse,
Numele Ți-l preamăresc.

Tu ridici pe cel ce cade,
Tu dai har celui smerit,
Și-n iubirea Ta cea mare,
Vindeci sufletul rănit.

Tu aduci lumină-n noapte,
Peste omul obosit,
Și deschizi mereu o cale,
Pentru cel ce-i curățit.

Nimeni nu-i ca Tine, Doamne,
Sfânt, puternic Salvator,
Tu ești viața și lumina,
Tu ești pace și izvor.

Căci a Ta rămâne slava,
Nimenea n-o va umbri,
Căci puterea peste toate,
Doar a Ta poate a fi.

Când se pleacă-n rugăciune,
Inima unui creștin,
Cerul parcă se deschide,
Și-l cuprinde-al Tău alin.

Tu ești Alfa - începutul,
Ești Omega - un sfârșit,
Peste vremi și peste veacuri,
Numele Ți-e preamărit.

De aceea Ție, Doamne,
Îți aducem cânt de dor,
Căci a Ta rămâne slava
Azi și-n vecii vecilor.

A Ta este-mpărăția,
Slava Ta n-are sfârșit,
Și în vecii fără capăt,
Numele Ți-e preamărit.
Amin.