Doamne-n orice suferință

Doamne-n orice suferință,
Lângă noi mereu rămâi,
Ne iubești cu o iubire,
Arzătoare... ca dintâi.

Nu ne lași Tu niciodată,
Singuri ca în ea să fim,
Căci pe cruce Tu odată,
Ai ales ca să trăim.

Nu ne lași în noaptea lungă,
Nici în groaza ei să fim,
Niște temători de moarte,
Nu ne lași ca să murim.

Tu pe cruce la Golgota,
Viață nouă ne-ai adus,
Moartea Ta ne-a deschis drumul,
Ce sfârșește-n ceruri... sus.

Doamne Tu nici în necazuri,
Astăzi nu ne părăsești,
Doar prin har mereu tărie,
Nouă Tu ne dăruiești.

Ca să nu cădem pe cale,
Să nu coborâm pe ea,
Ne ajuți treaptă cu treaptă,
Să urcăm în vremea grea.

Îți întinzi a Ta aripă,
Ne păzești de orice rău,
Brațul Tău de ape-ntinse,
Azi ne trece el mereu.

El ne trece de-orice munte,
De-orice zid e ridicat,
De acel ce azi răcnește,
Furios neâncetat.

Să ne înecăm ființa,
Noi în lacrimi n-ai lăsat,
Duhul sfânt în grea durere,
El mereu ne-a mângâiat.

La loc larg ne-ai scos întruna,
Să vedem al vieții mal,
Chiar dacă în fața noastră,
Veneau valuri după val.

Chiar dacă mai multe vremuri,
Grele astăzi s-au unit,
Nu ne lași Tu niciodată,
Căci ne vrei în infinit.

Mâna Ta întotdeauna,
O vedem astăzi mereu,
Căci iubirea Ta-i iubirea,
Veșnică de Dumnezeu.

E iubirea ce-i doar vie,
Nu se stinge niciodat,
Focul ei e focul care,
Este doar înflăcărat.

Zi de zi vedem cum Doamne,
Tu cu noi pe cale ești,
Te slăvim azi Domn al păcii, Domnul slăvilor cerești.