Doamne-n orice-mprejurare

Doamne-n orice-mprejurare, harul Tău îmi e deajuns,
Când se-arată suferința, el de mine nu-i ascuns,
Mâna Ta mă întărește, vindecare-mi este ea,
Căci la carma vieții mele, este doar puterea Ta.

Dragostea ce mă-nconjoară, îmblânzește gândul meu,
Ca să fie doar spre Tine, preaiubite Dumnezeu,
E fierbinte... doritoare, de tot ce-i divin... ceresc,
Cât de minunat ești Doamne, doar pe Tine te doresc.

Iar când norii se arată, văd frumosul răsărit,
Căci privirea mi-e-nedreptată, numai înspre infinit,
Mâna Ta nu obosește, ca putere să îmi dea,
Să nu pierd eu răsplatirea, nici cununa ce-mi vei da.

Tu îmi netezești cărarea, drumul când e-anevoios,
Vad cum lupți și pentru mine, sunt în toate glorios,
Ești Stăpânul vieții mele, pe pământ sunt robul Tău,
Este-o cinste... e-o onoare, să-mi fii Doamne... Dumnezeu.

Fără Tine-as fi țărâna, aruncată în pustiu,
O ființa care piere, într-un timp ce-i prea târziu,
Aș fi fără zorii zilei, ar domni în viața mea,
Noaptea plină ce-i de zbucium, căci lumina e a Ta.

Fără Tine nici-o umbră, n-aș putea eu Doamne fi,
Fără Tine... într-o clipă, un adânc m-ar înghiți,
Fără Tine n-aș fi floare, înflorită ce e azi,
N-aș avea a bucuriei, lacrimi dulci pe-al meu obraz.

Tu te-ai îndurat de mine, să cunosc cu-adevarat,
Cercetarea Ta divină, harul cel nemăsurat,
Mi-ai dat Tu eliberare, și un zbor spre Paradis,
Tu mi-ai împlinit dorința, să nu fie doar un vis.

Și dorința cea mai mare, era Doamne de-a te-avea,
De a fi pe urma care, duce doar în slava Ta,
Astăzi ești mereu cu mine, simt prezența Ta mereu,
Nu-s orfan... nu sunt nici singur, ești cu mine... Dumnezeu.
Amin