Doamne, ești a mea suflare

Doamne, ești a mea suflare,
Zorile mi-ai dăruit,
Minunată ți-e lucrarea,
Tainic Tu m-ai întocmit.

Nu am fost ascuns de Tine,
Când în pântec m-ai țesut,
Când eram un plod Isuse,
Ochii Tăi doar m-au văzut.

Nepătruns îți este gândul,
Zilele ce mi le-a scris,
Mă trezesc... sunt tot cu Tine,
După cum Tu mi-ai promis.

Inima îmi știi în toate,
Cercetezi ființa mea,
Stai de mine doar aproape,
Ca să simt prezența Ta.

Pe o cale-a veșniciei,
Tu mi-ai dat spre cer avânt,
Să pot prinde revenirea,
Biruința să îți cânt.

Până-n ea de mâna-ți sfântă,
Sunt aici călăuzit,
Duhul Tău mă duce-aproape,
De tot ce-ai făgăduit.

O făptură minunată,
Tu ești Cel ce m-ai făcut,
M-ai păzit de asuprire,
Doar prezența Ta mi-e scut.

Tu cunoști a mea cărare,
Duhul când îmi e mâhnit,
Prăvălești judecătorii,
Să am drumul netezit.

M-ai păzit de curse rele,
Să nu cad în lațul lor,
Numai Tu îmi ești dreptatea,
Ca să zbor lin și ușor.

M-ai păzit și de pierzare,
Ochii când ți-ai aruncat,
Peste sufletu-mi ce-aleargă,
Către locul nesecat.
Amin