Doamne bun!...

Doamne bun! ...

Doamne bun, iubirea-Ţi mare
Ce sus la Golgota Ţi-ai aratat
În Jertfa crucii, ce Te-ai dat,
E-atât de sfântă în grandoare
Căci grad n-are de comparat.

Privind spre crucea din Calvar,
La Jertfa-Ţi mare, din iubire
Cu prea sfânta-I neprihănire,
Mă văd cuprins în al Tău har
De-acum cu drept la izbăvire.

Şi-astfel, pot fi răscumpărat
Ca să-mplinesc scopul, divin
Şi-acolo, în cerul Tău senin,
Prin drept al sângelui vărsat
Edenul scump să-l am deplin.

Şi-a lui frum’seţuri, uimitoare
Să stau s-admir cu precădere
În valuri dulci de mângâiere,
Mulţimi de taine ce sub soare
Răspuns mereu, ele vor cere.

Şi din marea-Ţi Înţelepciune
Să cercetez cu sârg, ardoare
Mulţimi de taine-n dezlegare,
Conceptu-acelor lucruri bune
Ce au rămas neschimbătoare.

Să văd că-n planul pus la cale
Prin Jertfa singurului Tău Fiu
Pământul, n-a rămas pustiu,
Ci s-a reîntregit voinţei Tale!
Din moarte omul e-n veci viu.

Flavius Laurian Duverna
18 februarie 2010