Doamne-ajută neputinței mele

Doamne-ajută neputinței mele
Al Tău copil eu vreau să fiu
Căci timpurile-s tot mai grele
De a menține-un suflet viu

Este sfîrșit de veac în care
Trăiesc atîta libertate
Peste iubirea Ta cea mare
Eu am lăsat să vină noapte

Te rog ajută-mi să găsesc
Din nou acea cărare strîmtă
Și dă-mi puteri ca să iubesc
Să fiu din nou in turma sfîntă

Ajută-mi să-mi privesc trecutul
Și crucea mîntuirii Tale
Să-mi fie al credinței scutul
Căci noaptea, poartă numai jale

E greu să mă opun ispitei
Și încercarea mă desparte
De lucrurile care-s sfinte
Te rog o Tată fă-mi dreptate

Ajută-mi ca să stau mai mult
În asteptare de Isus
Să las al lumii azi tumult
Spre Tine să mă-ndrept în sus

Acolo unde Tu un loc
Mi-ai pregătit în veșnicii
Și mi-ai promis, că al Tău foc
Nu se v-atinge de cei vii

Te rog mă iartă, nu sînt demn
Să vii din nou în fața Ta
Dar astăzi eu din nou te chem
Tu biruința a-Ți purta

Căci am văzut de-atîtea ori
Cum Brațul Tău Atotputernic
Înlatură din viață nori
Și slavă poartă-n întuneric

Ai milă, risipește norii
Din viața mea de păcătos
Fă ca din nous ă vina zorii
Peste al meu port rușinos
Amin!