Divinătatea

Cum îl descrii pe Dumnezeu
Acel ce eşti doar pelegrin?
Se vede-n tine chipul Său
Ce-n urma Ta lasă mereu,
Descris, un Dumnezeu Divin?

Scriptura a ajuns o carte
Pe care mulţi o studiază!
Ne-ţinând cont că-n ea sunt fapte,
Care te scoate de la moarte!
Ei doar citesc ş-analizează.

Adesea-I pânză folosită
Unde-L pictăm pe Dumnezeu
Nu cum descrie cartea sfântă
Căci El e în inima frântă!
De multe ori credem că-i rău.

Atunci când avem o problemă
Şi ne-adresăm lui Dumnezeu,
Noi credem că e o dilemă,
Că nu răspunde la problemă,
Şi-l judeci după placul tău.

Îl întristăm mereu pe Domnul
Văzând a noastră ne-dreptate!
Credem ,că e Mântuitorul
Dar facem ce-a făcut soborul.
Îl condamnăm din nou la moarte.

Mai scoatem noi din cartea sfântă
Un Dumnezeu plin de-ndurare.
Căci El e fiinţa cea jertfită,
De mine oaia cea perdută,
Şi aşteptăm mereu, iertare.

Dar noi, ce-I dăm, oare în scimb?
Lui Dumnezeul nostru veşnic!...
Se vede-n noi al slavei chip?
Sau suntem bobul cel de spic
Ce între spini ajunse mic.!

Priveşte-l dar pe Dumnezeu,
Aşa cum descrie Scriptura.
N-adăuga la chipul Său
Să îl descrii pe placul tău,
Ci caută să-i cunoşti Făptura.
4/5/2008gl