Dinspre răsărit de soare

Dinspre răsărit de soare se aude cum El vine,
Glasul Lui mereu răsună, pentru mine... pentru tine,
Scutură întreg pământul, face Domnul o trezire,
Căci aproape e sfârșitul, început de nemurire.

Dinspre mările albastre, se aude Dumnezeu,
Că El este-atât de-aproape, strigă astăzi mai mereu,
La liman vrea să aducă, tot ce marea-n larg a dus,
Căci puterea nu e marea, o putere e Isus.

Și de după munți apare, raza cea strălucitoare,
Este cea care vestește, că-n curând pe nor apare,
Nici-un munte nu o poate azi opri, oricât ar fi,
El de-nalt, căci raza este doar pentru a străluci.

Și prin colturile lumii, se aud glasuri strigând,
Maranata... vine Domnul, e aproape... în curând,
În curând sfârși-vor toate, minunate-atunci vor fi,
Clipele ce împreună, la o masă vom servi.

Chiar de supărați sunt norii, supărarea lor ne spune,
Că Acel care odată ne-a strigat pe toți pe nume,
Este El atât de-aproape, ne despart doar niște nori,
La o parte-i va da Domnul, să culeag-a Sale flori.

Toate azi ne spun că vine, vremea ce-o trăim acum,
Glasul ce mereu răsună, chiar și stelele ne spun,
Arșița ce-i grea de soare, cernerea ce s-a pornit,
Spun că Domnul e aproape, că e timpul de sfârșit.

Răsăritul e mai iute, și apusul ne vorbește,
Că Stăpânul lor îndată este Cel care sosește,
Zilele se trec mai iute, chiar și ele mereu spun,
Că îndată vine Domnul, e aproape... e pe drum.

Tot ce azi vedem sunt cele, negreșit ce se-mplinesc,
Și ne spun să stăm de veghe, căci azi toate se grăbesc,
Și nu știm când Domnul vine, să fim gata... pregătiți,
Ca în zi de sărbătoare, noi să fim la cer răpiți.