Dincolo de poartă

"Să ieşim dar afară din tabără la El şi să suferim ocara Lui." (Evrei 13:13)

Lumea-i o tabără organizată
După regulamente, după legi
Privind viaţa în ansamblu, toată,
O existenţă strict încorsetată,
Cu şanse tot mai mici să te dezlegi.

Ea îşi aplică regulile sale
Până şi pe tărâm religios,
Cu ritualuri tradiţionale,
Cu imnuri, liturghii şi osanale,
Dar neavând în ele pe Cristos.

În lume e o mare amăgire
Cum că Isus e onorat, slujit,
Că Îi răspund iubirii cu iubire
Şi că religia ar fi slujire,
Dar printre ei Isus nu-i de găsit.

Dacă slujeşti şi lumea te aclamă
Şi îţi ridică soclu-ntre statui,
Slujirea ta e dată lumii vamă,
I-ai cucerit, dar asta e o dramă
Căci lumea nu-i iubeşte pe ai Lui.

Abia când viaţa ta-i o provocare
Şi pentru cei din jur eşti incomod,
Când răspândeşti lumina orbitoare
Născută dintr-un adevăr ce doare
Şi eşti dispus să mergi pe eşafod,

Când eşti hulit şi nu iubit de lume
Şi nici aplaudat pentru ce-ai spus,
Când pentru ei eşti subiect de glume,
Şi nu pe-un soclu aurit un nume,
Eşti dincolo de poartă, cu Isus.

Haideţi, ieşiţi din tabără afară,
Ai Lui n-au fost nicicând majoritari;
Să suferim batjocură, ocară,
Şi chiar de doare, cât o să ne doară?
Căci întăriţi de El noi suntem tari.



Amin

Vulcan, 4 aug. 2007