DIN VORBA TA

DIN VORBA TA


Din vorba Ta, aştept o mângâiere,
când trece peste mine greu necaz,
ce tot mai mare preţ de jertfe-mi cere
şi lacrimi neuscate pe obraz.

Din vorba Ta, aştept poveţe pline,
de-al îndurării gând ocrotitor,
să mă înalţ spre zările senine,
să las în urmă tot ce-i trecător.

Din vorba Ta, aştept o împlinire
a dorului ce mi-i prieten bun,
ce mi-a umplut viaţa de iubire,
de fericiri ce-n veci nu mai apun.

Din vorba Ta, primesc şi apa vie
şi hrana vieţii mele de pribeag,
şi-n locul întristării bucurie,
păşind pe urma Ta cu-atâta drag.

Din vorba Ta, primesc odihna lină
şi faguri dulci ai psalmilor sublimi,
şi harul ce mă urcă spre lumină,
spre cele mai frumoase înălţimi.

Din vorba Ta, îmi fac îmbrăcăminte,
când vine iarna cu zăpezi şi ger
şi-i simt căldura ei tot mai fierbinte,
ce-mi lasă-n suflet vetre largi de cer.

Din vorba Ta, fac floare trandafirii
şi crinii ce în alb i-ai îmbrăcat.
Şi-un cântec nou pe strunele iubirii
se leagănă sub ceru-nmiresmat.

Din vorba Ta, aştept o veste nouă
în dimineaţa sfintei întâlniri,
cu binecuvântări şi stropi de rouă,
cu cele mai alese răsplătiri.

Din vorba Ta, aştept o-mbărbătare
în luptele ce se-nteţesc mereu
şi marea biruinţei sărbătoare,
atunci când va fi-n toate Dumnezeu.