Din vânturi ai făcut Tu îngeri

Din vânturi ai făcut tu îngeri,
Din flacără faci Tu slujitori,
Și dai valoare celor care,
Sunt pe pământ fără valori.

Deschizi și drumuri printre ape,
Tu ești în cer și pe pământ,
Puterea cea creat ea toate,
Ești mare, glorios și sfânt.

Tu faci și pietrele să strige,
Furtunii Doamne poruncești,
Tu faci ca muții să vorbească,
Aud și surzii când vorbești.

Oprești și timpul ce aleargă,
Prin Duhul sfânt mereu cobori,
Tu ești speranța celor care,
Privesc doar triști ei după nori.

Asculți și foșnetul de frunze,
Și fluieratul cel de vânt,
Le înțelegi căci doar de Tine,
Au fost lăsate pe pământ.

Pustiului Tu dai izvoare,
Ești Cel ce poți a le seca,
Aduci un răsărit de soare,
Apusul lui e-n mâna Ta.

Ridici ce e căzut pe cale,
Tu vindeci tot ce e rănit,
Căci ești în dragoste și milă,
Și-n mângâieri... nemărginit.

Ești începutul care vine,
Tu ești sfârșitul ce acum,
El este Doamne-atât de-aproape,
Căci suntem la sfârșit de drum.

Ești și-n mirosul cel de floare,
Căci numai Tu le înflorești,
Ești Cel care le dai culoare,
De ele Tu te îngrijești.

Răsari și firul cel de iarbă,
Verși apele care se scurg,
La Tine este hotărârea,
Când să răsară un amurg.

Sunt toate astăzi ce te-așteaptă,
Așteaptă clipa să revii,
Ea este Doamne doar la Tine,
Când ea va fi doar Tu o știi.

În ea Tu cerul vei deschide,
Vei reveni din slava Ta,
Și clipa revenirii Tale,
Cei ce te-asteapt-o vor vedea.

Căci ții privirile spre Tine,
A celor ce sunt obosiți,
Tu dai odihnă celor care,
Aleargă dar... sunt ei trudiți.

Ce minunată e lucrarea,
Făcută ce-i de mâna Ta,
E peste toate ea văzută,
Căci totul doar Tu poți crea.
Amin