Din valea-ndurerată cu suspine

Din valea-ndurerată cu suspine

Din valea-ndurerată cu suspine,
Înalț eu glasul meu ce-i obosit,
//Vreau mâna să-ți întinzi din slăvi divine,
Să vii să stai cu mine Domn iubit. //

S-alungi acele gânduri tulburate,
Ce sapă în izvoru-nlăcrimat,
//Întinde-ți mâna, șterge-mi și obrazul,
De lacrimi care curg neîncetat. //

Din valea plină doar de încercare,
Eu mâinile ridic căci îmi doresc,
//S-ating acea prezență minunată,
În care eu pe Tine te-ntâlnesc. //

Adu-mi tărie Doamne-n slăbiciune,
Și fă ca-ntotdeauna Dumnezeu,
//Să nu cobor pe treptele-ntristării,
Pe ele îmi va fi mereu doar greu. //

Din valea friguroasă-mi strig durerea,
Ce nu mă lasă eu ca să pășesc,
//Privește înspre mine, dă-mi putere,
S-alerg fără ca eu să obosesc. //

Îmi lasă răni adânci și dureroase,
Mi-aduce doar un timp încețoșat,
//Durerea ce e mare și apasă,
Ființa mea în loc întunecat. //

Ascult-a mea strigare și oprește,
Văpaia-n viața mea ce s-a pornit,
//Căci doar de Tine este-ascultătoare,
La Tine este ultimul cuvânt. //

Ascultă și tăcerea ce e plină,
De vorbe care vor a te striga,
//O Doamne Tu întinde-ți astăzi mâna,
Ca eu să pot din vale a zbura. //