DIN VĂI SPRE ÎNĂLŢIME

DIN VĂI SPRE ÎNĂLŢIME

E-atât de bine sus pe munte
să contemplezi seninul zării!
Dar pot să curgă lacrimi multe
mai jos în valea disperării.

E minunată părtăşia
cu Domnul pe-nălţimi celeste.
Dar tot a Lui e bucuria
să duci în văi a păcii veste.

O, Doamne, către zări senine,
aş vrea să-mi dai şi mie voie
să Te urmez smerit pe Tine,
ca Moise, ca Enoh, ca Noe!

Dar drumul Tău trece, Isuse,
prin neagra lume de păcate,
unde iubirea Te aduse
să porţi o cruce grea în spate,

să porţi în ea povara noastră,
să treci prin moarte şi-nviere.
Şi-apoi în zarea cea albastră,
să Te înalţi, cu-a Ta putere.

Ajută-mă, o, Doamne sfinte,
până s-ajung pe înălţime,
să nu uit Golgota fierbinte
şi crucea dragostei sublime!

Să mă jertfesc de bunăvoie
păstrându-mi cugetul curat,
fiind ca vasul de aloie
pe capul Tău cel sfânt turnat.