Din taina suferintei

Din taina suferinței

De ce, o Doamne, plâng în noapte?
De ce povara e prea grea?
Răspunsurile tac departe,
Și rana strigă-n viața mea.

Când totul pare nedreptate,
Și cerul tace neclintit,
Îmi rătăcesc pașii prin vale,
Cu dor de-un drum nebiruit.

Dar glasul Tău îmi spune tainic:
„Eu sunt cu tine-n orice ceas,
Am fost pe cruce, am dus povara,
Am rupt păcatul ce te-a ars.”

Și-atunci durerea se preface
În izvor viu de har ceresc,
Din lacrimi naște-o pace dulce,
În Tine, Doamne, mă-odihnesc.

Astfel, prin crucea-Ți luminoasă,
Găsesc răspuns în al Tău plan:
Că suferința e trecătoare,
Dar veșnicia-i dar divin.

Slavit sa fie Domnul