Din slăvile divine Hristos a coborât

Din slăvile divine, Hristos a coborât,
Să caute o lume, păcatul ce-a urât,
A părăsit splendoarea, și tronul Său de sus,
Să moară-n nedreptate, lovit, bătut, Isus.

​Grădina cu măslinii, e plină de suspine,
Când cup-amărăciunii, se umple pentru tine,
Sudoarea ca de sânge, pe iarbă a căzut,
Iar cerul în tăcere, tot chinul l-a văzut.

​Pe drumul de ocară, cu crucea grea în spate,
A dus povara lumii, și marea nedreptate,
Bătut de bice crude, scuipat și de mulțimi,
Purta iubind întruna, coroana cea de spini.

​Pe muntele Golgota, trei cruci stau ridicate,
Iar brațele iubirii, pe lemn stau agățate,
Iertarea a strigat-o, spre cei ce îl loveau,
În timp ce a Sa haina, ostașii o împărțeau.

​S-a-ntunecat pământul, când Domnul a strigat, Când totul s-a sfârșit, păcatul l-a spălat,
Perdeaua cea din Templu, s-a rupt de sus în jos,
Deschise calea sfântă, prin jertfa lui Hristos.

​În piatra cea mai rece, a fost apoi depus,
Lumina lumii noastre, Cel ce s-a dat răpus,
Iar ucenicii plânși, erau dus cu pasul greu,
Pierzând orice speranță, în Fiu de Dumnezeu.

​Dar noaptea a trecut, și zori-au apărut,
Pământ-a tremurat, sub glas necunoscut,
Un înger plin de slavă, din cer s-a coborât,
Și piatra grea și rece, cu forță a trântit.

​Nu-l căutați aicea, în locul celor morți,
A sfărâmat cu viața, a morți-nalte porți,
Mormântul este gol, fâșiile stau jos,
Sculați-vă degrabă, căci a-nviat Hristos!

​O, moarte, unde-ți este, al tău bold cel cumplit?
Căci Leul din Iuda, pe veci te-a biruit,
O, iadule, dar unde-i, victoria ta mare? ,
Când Viaț-a biruit, e plină de splendoare.

​Veniți cu bucurie, voi neamuri de pe glie,
Să prăznuim Lumina, ce-n inimi vrea să fie,
Nu mai purtați tristețe, fiți bucuroși mereu,
Căci Împăratul Vieții, e viu, e Dumnezeu.

​Așa cum a-nviat, și noi vom învia,
De mergem azi pe cale, sub îndrumarea Sa,
Mormântul nu e capăt, ci prag de mântuire,
Pentru cei ce au primit, a Sa sfântă iubire.

​Strugați azi cât mai tare, o veste minunată,
Căci moartea-n înviere, pe veci dărâmată,
Isus e viu în veacuri, e Domn și Împărat,
Și peste moartea noastră, El este Înălțat.

​Vă spunem tuturor, cu sufletul curat,
Că Domnul din mormânt, cu slavă a înviat,
Să înălțăm cântarea, sub bolta cea senină,
Umplând întreaga lume, de har și de lumină.

​Slăvit să fie Tatăl, și Fiul cel Preasfânt,
Și Duhul ce aduce, o viață pe pământ,
În veci de veci onoare, să-i dăm neâncetat,
Căci a-nviat Hristos, e viu cu-adevărat!
Amin