Din proverbele lui Solomon

Din proverbele lui Solomon


De cind Dumnezeu preasfintul a creiat aceasta lume,
N-a mai fost pe tot pamintul, om cu-atita-ntelepciune
Asa cum Domnul dadu-se lui Solomon cind ceru-se.
De-aceia ne-a si lasat scrise-n a sale proverbe,
Sfaturi demne de urmat pentru cine le iubeste
Frica de Domnul, el spune: e-nceput de-ntelepciune

Ascultind invatatura, sa-ti cinstesti mama si tata,
Atunci, mai spune scriptura: o cununa minunata
Si cu lant de-aur la git, tu vei fi impodobit.
Sa te-nfrinezi tot mereu, cugetul sa-l tii curat
Simturile, ochiul tau sa le pastrezi ne-ntinat
Caci curvia-i stare amara, ea pe multi in iad coboara.

De esti lenes, la furnica dute-n graba sa privesti
Ca desi-i asa de mica, te-nvata cum sa traiesti
Caci ea hrana isi aduna, vara cind e vremea buna.
Nu vorbi cind esti minios, umple-ti gura cu tarina,
Caci adesea-i rusinos, ce-ti poate iesi din gura
Si nebunul cum se stie, nu-si ascunde a sa minie.

Nu mustra pe un nebun, caci el o sa te urasca
Mai degraba pe-ntelept, el! stie sa pretuiasca
Si va-ntelege ca spui sfaturi spre binele lui.
Cel neprihanit primeste sfatul cu credinta-aleasa,
El si de vite-ngrijeste cu o inima miloasa
Si-n viata cit traieste, bunatatea-l insoteste.

Nu cruta nuiaua atunci cind copilul nu te-asculta,
Dar in sfintele porunci, sa-l cresti cu rabdare multa.
Cine nuiaua scuteste nici copilul nu-si iubeste!
Sa nu birfesti niciodata pe nimenea, orce-ar fi
Si cu limba necioplita nici cind nu te-mprieteni,
Caci Acela-i un misel! tu sa nu semeni cu el.

Cine gura isi pazeste de Dumnezeu ascultind
Viata de multe-si scuteste si nu doarme suspinind.
Nu te grabi sa te certi! dar, grabeste-te sa ierti.
Moartea si viata este in puterea limbii tale
De-o iubesti vei stringe-o roada care duce la pierzare.
Dar cu limba dulce ai oriunde un colt de rai!

Omul milostiv ce are inima de-a ajuta,
Domnu-n binecuvintare, toata viata-i va tinea.
Cind de altul mila ai, mila vei primi si-n rai.
Nu iubi omule vinul! ca inteapa asa de rau,
Vaietele si suspinul vor fi in caminul tau,
Vinu-nteapa ca un sarpe si duce pe om la moarte.

Nu te lauda cu ziua care mine va veni
Ci! smereste-te mai bine caci nu stii ce-aduce o zi.
La cel rau care n-asculta, chear si ruga lui e-o scirba.
Mindria-i o stare trista care mult rau a facut
Totdeauna merge-n fruntea celui prost si increzut,
Dar pe cel ce se smereste, Dumnezeu il ocroteste.

Un raspuns blind potoleste chiar minia cea mai rea
Insa o limba rea stirneste si aprinde gilceava,
Fii intelept mereu si blind, fara sa te certi nicicind.
Cine sapa la altu o groapa, vrind sa-i faca un mare rau,
Nu se poate sa nu cada tocmai el in latul sau.
Fa la toti si tot mereu ce-ti doresti in dreptul tau.

Cel ce are un nume bun si traieste-n ascultare,
Este pretuit mai mult decit o comoara mare.
Mai bine-un sarac curat decit un bogat stricat.
Ferice de omul care asculta de Dumnezeu,
Ce Cuvintul sfint traieste implinindul tot mereu
Caci un credincios smerit tot timpul e fericit.