Din nimic

Într-o sală de-aşteptare,un ateu,
Susţinea că el nu crede-n Dumnezeu;
Cum putu-se aşa.... prin cuvânt
Să fac-atâtea pe pământ?

Fără material,adică din nimic,
Nu iese nici un lucru,căt de mic!

Un ţăran auzind aceasta,
Îşi trase mai lăngă el traista.
A scos un măr,şi-l dete lui ateu;
-Te rog să faci ce îţi voi spune eu:
Taie măru-acesta-n două,
Şi spune-ne ce vezi şi nouă.

C-un briceag împrumutat,
Ateul măru-n două a tăiat,
Şi dete răspunsul pe loc;
Am găsit o cămăruţă la mijloc!

-Taie-n două şi cămăruţ-aceea,
Şi spune-ne ce vezi dup-aceea?
Ateul iar s-a conformat
-Nişte seminţe am aflat!
Taie-n două şi-o sămânţă,şi spune,
Ce-o să vezi în ea anume?

Ce să văd? Un miez alb la culoare,
Să nu mai pui nici o-ntrebare,
Că totul este tot mai mic,
Şi-n miez... eu nu mai văd nimic!

-Aici am vrut s-ajung- zise ţăranul,
Pune sămânţa-n pământ şi la anul,
Din acest nimic răsare,
Un pom frumos ce creşte mare.

O-ntrebare odată cu finalul,
De unde a venit în pom materialul?

Brisbane 7-12-08