Din mormânt m-a scos la viață

Din mormânt m-a scos la viață,
Jertfa de pe crucea grea,
De pe dealul suferinței,
Când iubirea se năștea.

Mi-a adus eliberare,
Sângele care s-a scurs,
Să aducă omenirii,
Răsărit după apus.

Dintr-un somn adânc a-l morții,
M-a trezit iubirea Sa,
De sub bicele tăioase,
Pentru mine când tăcea.

Am văzut atunci iertarea,
Pentru omul păcătoșii,
Când pe cei ce îl loviră,
Îi ierta Isus Hristos.

Am văzut și bucuria,
Cea din suferința grea,
El pentru a mea salvare,
Suspinând se bucura.

Am văzut și prețul care,
Pentru mine a plătit,
Când băteau ciocane-n cuie,
Ca să fie răstignit.

Fața Lui însângerată,
De la spini ce l-au străpuns,
Bucuria mântuirii,
Ea în inimă mi-a pus.

Sufletu-mi ca să nu piară,
Pentru mine a lăsat,
Slava... ca aici să moară,
Prigonit, nevinovat.

De pe calea a pierzării,
El m-a pus pe urma Sa,
Jertfa care o aduse,
Viață sfântă mi-aducea.

Să nu fiu la revenire,
Neștiut de Dumnezeu,
Mi-a dat Domnu-o moștenire,
Și un nume... fiul Său.

Ce frumoasă este viața,
Cu Isus în fața mea,
El îmi netezește calea,
Mă păzește dreapta Sa.

Munții mută dar și ape,
Le desparte Harul Său,
Ca să nu mă-nghită valul,
Să ajung la mal și eu.

Să ajung unde iubirea,
Va domni fără sfârșit,
Pentru-această veșnicie,
Pentru mine-a suferit.

Ca să calc pe străzi de aur,
Dealul Golgota urca,
Când pe pietrele tăioase,
Fără încălțări urca.
* * *
O, Tu Domn al vieții mele,
A Ta dragoste a-nvins,
Focul ei ai pus în mine,
Dor de Tine m-a cuprins.

Vreau cu Tine pân-la capăt,
Ca să fiu... chiar de e greu,
Jertfa care ai adus-o,
Ea îmi dă puteri mereu.

Ea mă face să fiu tare,
Cum și Tu în ea erai,
Ea mă urcă sus pe stâncă
Cum Isuse, Tu urcai.

Să rămâi mereu cu mine,
Doar cu Tine-oi birui,
Cum ai biruit pe cruce,
Moartea... eu pentru-a trăi.
Amin