Din lut făcut-ai Doamne vasul

Din lut făcut-ai Doamne vasul,
Ce-i modelat de mâna Ta,
Zdrobit pe roata nemiloasă,
Să poți o formă lui a-i da.

L-ai frământat cu-atâta grijă,
I-ai dat din chipul Tău frumos,
Să nu-l sfărâme niciodată,
Vre-un vânt sau valul cel spumos.

L-ai pus pe stâncă în picioare,
Cu dragoste doar l-ai zidit,
Prin suferințe și necazuri,
Isuse drag l-ai șlefuit.

I-ai dat o mare strălucire,
Ca să te vezi doar Tu în ea,
O strălucire ce-ai adus-o,
Murind pe dealul Golgota.

Făcut-ai Doamne-un vas de cinste,
Din mii de cioburi ce-au căzut,
În praful vieții trecătoare,
Căci l-ai iubit atât de mult.

De Tine-a fost lipit cu tină,
Ca să nu fie spulberat,
De vântul vremurilor grele,
În care Tu l-ai modelat.

Ai pus în el de sus iubire,
Și milă... și puterea Ta,
Să fie vas zidit de Tine,
Să nu se poată sfărâma.

Să îți slujească numai Ție,
Căci Tu ești Cel ce l-ai creat,
Din lut făcut-ai Doamne vasul,
Cum Tu ai vrut l-ai modelat.
Amin