Din locul sfant, ceresc, sublim

Din locul sfant, ceresc, sublim, din Țara-ndepartată,
Deschide cerul pentru noi, Acel ce vina iartă,
Dă norii la o parte-acum, și glasul Său ne cheamă,
Iubirea Lui fără sfârșit, alungă orice teamă.

Din locul dincolo de nori, de soare ce răsare,
De stelele care aduc, în nopți a Lui splendoare,
Spre noi se-apleacă Dumnezeu, s-aducă mângâiere,
Căci inimi frânte a văzut, ce-s pline de durere.

Suspine-adânci a auzit, și multă întristare,
Și astăzi El a hotărât, s-aducă alinare,
Prin Duhul sfânt celor ce plâng, le-aduce-nviorare,
Căci mare e iubirea Sa, ce-i plină de-ndurare.

Pe buze are un cuvânt, El pentru noi îl strigă,
Zdrobește inima ce-i azi, ea rece și rigidă,
Este-un cuvânt din Dumnezeu, ce-i plin doar de putere,
Ce strig-acum, din Țara Sa, s-aducă mângâiere.
, , Ascultă fiule iubit, cu inima-ntristată,
De sus îți strig iubirea Mea, ce este neschimbată,
Văzut-am sufletu-ți zdrobit, de vremi de întristare,
Văzut-am lacrimi ce le verși, ce-ți sunt așa amare.

Și pasul tău șovăitor, ce trece azi prin vale,
Eu l-am văzut copil iubit, el este-așa agale,
Și vreau azi mâna să-mi întind, să-ți dau o mângâiere,
Doar crede și tu vei vedea, a Mea mare putere.

Te văd adânc azi tulburat, de vremuri ce-s venite,
De veștile care au fost, de gura Mea vestite,
Vad teamă care te-a cuprins, copil iubit de Mine,
Și astăzi strig... Eu nu te las, voi fi mereu cu tine.

Nu voi lăsa în luptă grea, să fii singur vre-o dată,
Tu nu uita, ființa ta, de Mine nu-i uitată,
Copilule care suspini, în taină-n miez de noapte,
Aș vrea să știi... și-n noaptea grea, sunt lângă tine-aproape.

De oameni de ești părăsit, ce-aruncă cu ocară,
Tu nu uita că ești iubit, mereu ca prima oară,
Eu te-am salvat căci vreau s-ajungi, cu Mine-n veșnicie,
Tu în picioare să rămâi, chiar dacă cad o mie.

Privește ceru-nbelsugat, de har ce-i pentru tine,
Încrede-te copilul Meu, mereu numai în Mine,
Izbăvitorul tău sunt Eu, ți-am dat o mântuire,
Pe cruce când mi-am arătat, copile-a Mea iubire.

Când cuie-n palme îmi băteau, îți aduceam iertare,
Când biciurile mă loveau, săpau ele izvoare,
De bucuriile cerești, de har și izbăvire,
Când pentru tine condamnat, am fost la răstignire".

Tu astăzi nu descuraja, ridică-te îndată,
De mână vrea ca să te iau, spre Țara-ndepărtată,
Și nici-o clipă nu uita, în cer ai un Părinte,
Ce moștenire ți-a lăsat, El locurile sfinte.
Amin