Din izvoarele iubirii

Din izvoarele iubirii, se revarsă harul Său,
Ce ne spune că-i aproape, ziua-n care Dumnezeu,
Va veni să-și ia mireasa, omule... unde vei fi? ,
În măreața-Mpărăție? , sau în iad Tu vei sfârși.

Când se v-arăta din slavă, pe un nor El coborând,
Te vei scufunda în moarte? , sau spre cer vei fi zburând,
Cunoscut la poarta sfântă, de un mare Împărat,
Care astăzi tare strigă, de-l asculți... vei fi salvat.

Viața ta spre ce se-ndreaptă dacă răului slujești,
Cercetează-te îndată, pe ce urmă azi pășești,
Bunătatea Lui te strigă, ca să mergi pe urma Sa,
Să te-ntorci din rătăcire, înspre moarte este ea.

Astăzi soarele răsare, să îți dea lumina Sa,
Inima deschide-ndată, să o poată lumina,
Sângele ce-a curs pe-o cruce, de păcate te-a spălat,
El și astăzi te mai iartă, fie Domnul lăudat.

De ți-e inima-mpietrită, las-o s-o deschidă El,
Să îi dea un rost în viață, inimii să-i dea un țel,
Nu îl refuza pe Domnul, bea din apa vieți-acum,
Cerurile le deschide, și spre mântuire-un drum.

Tu nu mai privi spre lume, încâlcită este ea,
Calea ei aduce moarte, viața Domuu-o poate-avea,
Lasă hrană să îți fie, zi de zi al Său cuvânt,
Ca să ai doar izbăvire, cât vei fi tu pe pământ.
Amin