Din flori de câmp ți-am împletit

Din flori de câmp ți-am împletit
O coroniță de regină
Cu drag pentru al tău chip iubit
Și-am poleit-o cu lumină.

Am adunat floare cu floare
Din coltisorul meu de rai
Si le am intins frumos la soare
Flori minunate, flori de mai

Am vrut să-ți spun ca altădată
Când totul era paradis
Că tu ești cea mai minunată,
Că ești mireasa mea din vis.

Dar totul parcă-i nor și ceață
Nu știu ce să mai cred acum
Mi-e teamă că-ntr-o dimineață
Totul se va preface-n scrum.

Aș fi dorit să fii și acuma
O adiere-n ceas târziu,
Un zâmbet când se arată luna
Și un spiriduș blând și hazliu.

Ce dor îmi e de acele timpuri
Aș da orice să le întorc,
Să adun în 4 anotimpuri
Fire de dor și să le torc.

Voi scrie-n piatră și în ape
Tot ce am simțit demult cândva
Și atunci te voi simți aproape
Voi râde și voi lacrima.