Din explozii de vis

Mi-e crucea o scară-ntre Cer și pământ
Și știu că la ultima treaptă
E greul mai greu, dar pasul mai sfânt
Și Mirele meu mă așteaptă.

Pe marea de lacrimi, refluxul mă ia
Ca jertfă pe val legănată,
Mă poartă spre Țărm, spre Patria mea
Cu pragul de vise la poartă.

Mai plouă în suflet, cu lacrimi de foc
Și lupta e crâncenă tare,
Căci aș vrea să alerg, să nu stau pe loc,
Să trec de-ale humei hotare.

Să lupt îmbrăcată în zale de Crin,
Mireasma Iubirii eterne,
La Tronul Tău, Doamne, în zori să mă-nchin,
Când roua de slavă se cerne.

Țâșnind înspre Cer, din explozii de vis,
Cu frâie de gând sfărâmate,
Să văd Țara dragă și locul promis
Și pomul Vieți-n Cetate.

Privind prin fereastra deschisă spre Cer,
La Ținta atât de aproape,
O Rază mă poartă, pe cuanta de fier,
Prin taina Iubirii Agape.

Din lanul de Aur, de sfântă Lumină,
Cu brațul de rază fierbinte,
Adun în buchet splendoarea divină
Din Dragostea Ta Sfânt Părinte.

Atunci când uita-voi dureri și suspin,
Privindu-Ți coroana,-Mpărate,
Să nu uit căci Jertfă ai fost, Miel divin
Plătind ale noastre păcate.

Amin!