DIN DUMNEZEU

DIN DUMNEZEU

Aş vrea să spun cu drag oricui,
să spun cu toată bucuria:
Noi suntem toţi din neamul Lui.
Din El ne tragem obârşia.

Oricât de albă ne-ar fi faţa,
sau neagră cât de mult ne-ar fi,
noi toţi din El ne tragem viaţa
şi bucuria de-a trăi.

Chiar dacă am umplut pământul,
cu-al neascultării noastre blam,
noi am primit din cer Cuvântul
şi suntem toţi de-acelaşi neam.

Ne tragem dintr-un neam regesc,
din viţa nobilă şi-aleasă
a Fiului dumnezeiesc,
ce ne-a zidit în cer o casă.

De ce să ne certăm mereu ?
Nu suntem sub acelaşi soare ?
N-avem un duh din Dumnezeu
şi-un singur suflet fiecare ?

De ce să ridicăm război
cu gânduri negre şi rebele,
când Dumnezeu veni la noi
ca să ne scape El de rele ?

Voi, oameni ce trăiţi acum
ca fii risipitori prin lume,
Tatăl Ceresc v-aşteaptă-n drum,
ca să vă dea un crez şi-un nume.

Sunteţi cu toţi din neamul Lui.
Aveţi un ţel şi-o conştiinţă.
Alt Dumnezeu ca Domnul nu-i
să vă primeasca prin credinţă.

Aveţi un Tată înţelept
şi plin de bogăţii eterne.
Veniţi ca să-I cădeţi la piept,
când viaţa ca şi-o stea se-aşterne!

Chemaţi-L pe Isus mereu
cât Duhul Sfânt vi-I călăuză
şi-L veţi găsi pe Dumnezeu
în mod real, nu doar ca muză.