Din cornul Lunii (evanghelistul)

Din cornul Lunii buciumă Lumină
Cu psalmii din cădelnița de Soare,
În toiul nopții cugetul se-nchină
Și sufletul primește alinare.

Din cornul Lunii cerbii se adapă
Și căprioare cu privirea blândă
Vin turme de mioare, vin la apă
Când nici o fiară nu mai stă la pândă.

Din cornul Lunii mirul se prelinge,
Din Ghetsimani curg lacrimi, din grădină,
Din Golgota vin picurii de Sânge
Să vindece o lume peregrină.

Din cornul Lunii ecouri de Soare
Lămuresc o Cale, urma Lui Isus,
E-un labirint de căi rătăcitoare...
Doar pe ea ajungem în Țara de Sus.

Luna-și cerne pomada argintie
Ca să albească văile de oase,
E vremea ca oștirea să învie,
Răspunde Dumnezeu rugilor noastre.

Din cornul Lunii picură tăcere,
Să ridicăm spre Ceruri mâini curate
Căci Dumnezeu ascultă ce vom cere,
Să ne rugăm cu foc pentru cetate.